Heaven is a place on earth...

"Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său."

(Liviu Rebreanu)

Ce înger şi-a smuls penele una câte una, lăsându-le ca urme pe pământ ca să ne poarte paşii unuia către ai celuilalt?

Pământul pe care am călcat era noroios, penele nu le vedeam, dar poate le-ai vazut tu. Cerul nostru era acelaşi, dar fără stele.. doar cu o lună ce ne privea pe fiecare în parte fără să ştim ce ascunde în razele sale; soarele ne zâmbea rece, vântul ne purta gândurile către zări întunecate, iar ochii priveau în gol, nemaiavând în ce se oglindi. Până în acea zi, când drumurile ni s-au intersectat, când dintre toate direcţiile de mers, noi am urcat... Să fi fost atunci un început de Rai? Uite, pământul s-a acoperit de frunze ca să nu mai păşim prin noroi, stelele se joacă "de-a v-aţi ascunselea" printre nori, clipind din când în când ca să ne arate că sunt acolo; luna ne-a îmbrăţişat visele, soarele ne-a pus raze în ochi, făcându-ne lumină în suflete...

Iubitul meu, de ne vom întâlni în Rai...îngerului cu penele smulse îi vor creşte aripi noi, pe care şi le va smulge iarăşi, în căutare de alte două suflete al căror drumuri le va uni...

Belinda Carlisle - "Heaven Is A Place On Earth":

electroliză pe bază de sentimente

sursă poză

Sufletul poate trece printr-un proces de electroliză?

Dacă sentimentele ar fi niste electrozi pe care îi dizolvăm în topitura unui electrolit-inimă, unind teama pe post de catod (-) şi anodul-bucurie (+), la o sursă de privire continuă în ochii persoanei iubite, atunci, sub acţiunea câmpului electric al dragostei ar avea loc migraţia bucuriei către teamă şi invers, obţinându-se neutralizarea acestora într-o mare linişte sufletească. Fiorii bucuriei apropiindu-se de catodul-teamă, l-ar diminua prin adăugarea de electroni-speranţă, pe când fiorii de teamă, apropiindu-se de bucurie, ar ceda electronii de pesimism şi s-ar oxida, adică ar câştiga oxigenul...o gură de aer binevenită.

Atomii-visele transformate în realitate în procesul de electroliză al sufletului, se pot depune ca atare pe electrodul-sentiment sau pot reacţiona: cu moleculele dizolvantului-lacrimă, cu electrodul (amplificându-l), sau între ei (creând amintirile). Se formează astfel produşi secundari ai electrolizei, iar urmările acesteia depind de natura şi concentraţia electrolitului-inimă, de anod şi de densitatea privirii.

Cât despre legile electrolizei sufletului... nu sunt ca cele propuse de Faraday ; nu sunt formule, nu trebuie învăţat mecanic. Legile acestea sunt dictate de inimă.

Van Halen - "Dreams":

:-)

Mariana mi-a oferit un premiu drăguţ şi o leapşă, pentru care îi mulţumesc foarte mult şi le ofer şi eu mai departe celor ce doresc să le preia, pentru că foarte mulţi au primit deja, aşa că nu mai dau nume.

1. În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi ?

Nu sunt adepta reîncarnării, dar ca să zic... un leu .

2. Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă ?

Familia.

3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană ?

Onestitatea.

4. Care-i culoarea preferată pentru haine ?

Culorile închise...

5. Trei cuvinte care te definesc ca persoană...

Sinceritate, creativitate, încăpăţânare...

6. O călătorie pe care ai vrea sa o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi ?

Finlanda, să văd aurora boreală....(dar nu sunt şanse )

7. Citatul/zicala preferată...

"viaţa merge înainte

ca un drum pe marginea prăpastiei

câteodată mai sărim pe trambulina viselor

şi zburăm"

( Ionuţ Caragea )

8. Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci ?

Acum? Să văd pe cineva de care mi-e dor şi care e foarte departe...

9. Daca nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul ?

Să vizitez cât mai multe zone din ţara noastră...

10. Care e cea mai mare extravaganţă a ta ?

Cred că unele lucruri pe care le "meşteresc" sunt uneori mai ciudăţele...

INXS - "Never Tears Apart":

....

Blackmore's Night - "Wish You Were Here":

gheme

sursă poză

Şi ce dacă se apropie iarna? Fiecare zâmbet pe care îl aduci pe chipul meu se transformă în câte un ghem, ce este luat în andrelele dorului. Am o mulţime de gheme din care să-mi împletesc gândurile, clipă de clipă, gânduri către tine din care să îmi tricotez visele, ce-mi ţin de cald până mă vei lua de mână...

Texas - "I`ll See It Through":

suflete hidoase

"O persoană rea e ca şi o fereastră murdară, nu lasă niciodată soarele să pătrundă prin ea."

(William M. Thackeray)

Răutatea nu are limite. Mă întreb cum de mai suportă Pământul ăsta atâţia "oameni" cu sufletul hidos, nu ştiu cum de mai au curajul de a se uita în oglindă şi să le mai şi placă ceea ce se reflectă în ea. Sau poate că nu se uită niciodată; poate nici oglinda nu a suportat şi s-a spart demult.

Suflete hidoase... cunoscute de toţi, într-un fel sau altul... toate au la bază răutatea.

Daaaa, sunt acelea murdare de minciună până la os, chinuite de mândrie, de invidie şi răzbunare absurdă. Sunt peste tot.

Uneori te prinde câte unul şi te hărţuieşte.

Se crede grozav, superior, vaaaai cât de curajos e când se ascunde după un computer şi îţi pune id-ul pe alte site-uri, doar pentru că îi place să îşi bată joc! Dă repede un search pe google, îţi poţi găsi numele cine ştie pe unde, nu te obosi să-ţi faci profile, le-a făcut el deja! Da, acelaşi suflet murdar ce poate face din tine noua divă de pe site-urile de socializare. E acelaşi care sparge parole şi care se dă drept prietenii tăi, se dă şi drept tine. Imposibil să nu-l cunoşti: e frustratul ăla care nu ştie să atragă atenţia decât prin prostie, probabil în trecut ai avut ceva de împărţit cu el, iar acum se crede matur, când în realitate încă udă canapeaua. Şi care e partea cea mai nasoală? "Cine se aseamănă, se adună" , bineînţeles că aştia umblă în gaşcă; se strâng toţi rataţii fără ocupaţie şi pun lumea la cale. Desigur, prima lor preocupare este cum să-ţi facă ţie rău, îţi dai seama? Nu pot dormi noaptea dacă nu te sâcâie.

"Scame" afurisite, idioţi nenorociţi! Nici 10 ape nu le-ar mai spăla sufletele, minciuna e o pată ce nu se ia cu nimic!!!

Ozzy Osbourne - "Shot In The Dark":

bătând la uşă...

"Uşa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa deschisă."

Sunt uşi demult închise, ce şi-au pierdut cheile.

Alte uşi, se deschid numai cu gândul, căci cheile au ruginit, nemaiputând să le deschidă.

Unele uşi sunt doar de formă, în spatele lor nefiind altceva decât o cameră goală, n-au nevoie de chei.

Alte uşi nu se pot închide nici cu o mie de chei, pentru ele nu s-a inventat cheia potrivită.

Pentru uşile ferecate de sus până jos cheile sunt inutile dacă fereastra e deschisă.

Există uşi ce nu se pot deschide decât cu o singură cheie, dar care ajunge de multe ori în mâinile nepotrivite...

O cheie poate deschide două uşi numai dacă uşile au acelaşi format al inimii. Pe acea cheie scrie mare numele celei care a fabricat-o: SUFERINŢĂ.

Uşa sufletului tău cum este?

Nu se aud decât bătăi... ale inimii, ce speră să nu găsească încuiat...

Bob Dylan - "Knockin' on Heaven's Door":

du-mă aiurea...

"Love is madness, you can't put it in doses,

it either surges over or under". (Ville Valo)

Cum consider eu dragostea?
Dragostea e nebunie. O nebunie dulce-amăruie, pe care deşi fiecare o simte în felul său, numai cei cu un curaj foarte mare o pot gusta.
De ce nebunie? Pentru că îţi pierzi minţile după persoana de care te îndrăgosteşti, pentru că asemeni unui foc sufletul îţi arde luminând pur sau îţi arde consumându-ţi iluziile; este nebunie pentru că e un sentiment năvalnic ce te scoate din banal. Deoarece în asemenea situaţii simţi că ai forţa de a înfrunta multe pentru a fi cu persoana dragă.
De ce doar cineva cu un curaj absurd poate gusta această nebunie? Deoarece mulţi preferă să-şi înnăbuşe sentimentele sau să le alunge, alegând calea mai uşoară. Riscurile şi le asumă prea puţini.

Este o nebunie frumoasă dacă îţi este împărtăşită; te dărâmă şi te reclădeşte în acelaşi timp, o contradicţie, un contrast. Eşti şi nu eşti tu, pentru că te transformi, te descoperi şi te uimeşti de tine însuţi. Dacă celălalt nu simte la fel, nebunia ta devine ca o boală...de care numai tu te poţi vindeca, altfel suferinţa te va distruge.

„A fi îndrăgostit” e diferit faţă de „a iubi”. Familia e familie, presupune afecţiune, prietenii asemenea, natura te relaxează, o iubeşti, dar totuşi acestea, deşi fac parte din tine, nu-ţi pot da ce-ţi poate oferi persoana aleasă.

Orice poveste de dragoste are în ea şi nebunie...

Coma - "Cântă-mi povestea":

leapşă...

Am primit o leapşă

de la dragul meu Adrian şi de la Adizzy ,

aşa că trebuie să postez două poze,
una amuzantă şi una de suflet.

Cea amuzantă, este făcută prin iunie anul acesta...

... eram traumatizată de plictistorie, franchisterie şi matectritică

...iar poza de suflet:

...pentru că muntele şi toamna aceasta

mi-au adus în suflet bucurie .

Leapşa o poate prelua oricine doreşte şi nu a primit-o până acum .

premii :D

UPDATE: Blogul meu a primit un cadou

fooooarte mare şi greu de la April,

cadou realizat de către o persoană foarte talentată.

Dragă April,

universul îngheţat îţi mulţumeşte foarte mult!

Acest premiu dulce l-am primit de la Adizzy,

iar acesta este de la Şu :

Vă mulţumesc din suflet,

iar eu le ofer mai departe

şi celorlalţi prieteni dragi din blogroll .

frig...

Un pic din mine plânge odată cu ploaia, spălând noroiul de pe ochii neînţeleşi. Vântul se joacă nebun prin părul meu dorind parcă să mă scoată din monotonie. Câteva frunze cad în palmele mele, palme necăutate de alte mâini. Norii au vrut atât de tare să mă sărute, încât s-au transformat în ceaţă densă, însoţindu-mă pretutindeni. Toamna mea frumoasă îmi mângâie sufletul, dar mi-e frig. Toate acelea nu au inimă.

Îmi aşez gândurile pe jumătatea mea de pernă, lăsându-mi visele să schiţeze chipul tău. Cealaltă jumătate rămâne neatinsă, aşteptând gândurile tale.
Poate mâine va fi mai cald.

"octombrie,
frunze,
emoţii,
la câte mă gândesc ?
iau anii toţi şi ţi-i sărut,
aşa, doar ca să-ţi fie bine."
(Nicu Alifantis – „Toamnă”, vol. „Scrisori nedesfăcute”)

Hootie And The Blowfish - "Only Lonely"

:)

Am primit de la Adrian acest premiu :

Îţi mulţumesc, dragul meu, pentru premiu, dar si pentru multe alte lucruri... pentru că tu îmi dai motive să zâmbesc, pentru că îmi arăţi că există totuşi un soare şi pentru universul meu îngheţat, o lună şi nişte stele ce veghează asupra noastră ca să nu ne pierdem lumina din suflet, liniştea, visele şi bucuria...

Mulţumesc şi eu pentru că exişti!!

Nightwish - "Walking In The Air" (live):

O zi. Un gând. Un vis. O noapte.

O zi ce şi-a întins braţele până a ajuns la mine şi de atunci îmi mângâie chipul de fiecare dată când soarele îmi zâmbeşte, sau când norii mi se astern pufoşi ca o pernă, numai buni să-mi odihnesc amintirile unui drum lung şi frumos.

Un gând hoinar, ce străbate dorul de la o bătaie de inimă la alta.

Un vis ce m-a cuprins în vraja lui şi m-a învăluit precum ceaţa, dar o ceaţă parfumată.

O noapte în care luna sărută fiecare frunză căzută a sufletului pe care paşii grabiţi au călcat-o. Stelele strălucesc puternic, undeva departe sunt alţi doi ochi ce le privesc.

”Sunt uneori stări ce parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi mai aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă." (Mircea Eliade - "Nuntă în cer")

Frederick Rousseau - "La Fille De Pekin":

Frederick Rousseau - La Fille De Pekin
Asculta mai multe audio Muzica

Nu aş putea...

Am primit o leapşă de la Ana , căreia îi mulţumesc, voi intra şi eu în joc.

Atunci când cineva are nevoie de mine, chiar şi numai să-i ascult problemele, nu aş putea să-l refuz, cu toate că sunt şi persoane care nu ştiu să aprecieze şi apoi uită că i-am ajutat sau că le-am fost alături, cel puţin eu am conştiinţa împăcată că am fost corectă.

Nu aş putea să ascult cu plăcere manelele. Nu am nimic cu nimeni, dar.......pur şi simplu mă dezgustă.

Deşi am trecut prin despărţiri dureroase, nu aş putea să mă sinucid, mai ales pentru o persoană. Gânduri negre am avut, cred că oricine are parte de asemenea momente, dar sunt şi lucruri frumoase în viaţă, care mi-au deschis ochii şi mi-au luminat mintea.

Deşi poate părea banal, nu aş putea să înşel, pun mare preţ pe corectitudine şi sinceritate.

Nu aş putea să lovesc animalele sau să nu iubesc florile, natura în general. Când văd mormane de gunoaie îmi vine să-i bat pe cei care le-au lăsat acolo...

Mai sunt şi alte lucruri pe care nu le-aş putea face, dar acestea sunt primele care îmi vin în minte. Leapşa o poate prelua cine doreşte .

Dor...

Oare distanţa trebuie măsurată numai în kilometri? Poţi sta alături de cineva şi totuşi să-l simţi absent, sau poţi fi la mare depărtare şi să-i simţi căldura cum te învăluie, când o privire îţi inundă sufletul, când cuvintele sale îţi redau zâmbetul...

Departe. Acolo îmi sunt purtate gândurile, iar paşii mă vor duce atunci când va fi timpul, deşi nu ştiu încotro să merg şi dacă voi ajunge la o destinaţie...
Aproape. Dorinţa de a te revedea mă apropie fără să vreau de sufletul tău frumos, oglindit în acei ochi care îşi păstrează mereu o sclipire vie.
Distanţa dintre oraşe se măsoară in kilometri, distanţa între suflete se măsoară în dor.

Distanţa între privirile noastre nici măcar nu mai există...

"Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acolo; o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund..."

(Ionel Teodoreanu, "Lorelei")

HIM - "The Sacrament":


HIM-The Sacrament
Asculta mai multe audio Muzica

reverie tomnatică

Soarele şi luna stau îmbrăţişaţi dincolo de nori, rupţi de restul lumii, de aceea este răcoare.
Este o toamnă frumoasă şi roditoare; grădina, curăţată de buruieni, e plină de gânduri din care culeg pentru a ţi le oferi. Aleile sunt măturate...sunt lungi, dar dacă porneşte fiecare dintr-un loc, poate ne găsim la jumătate...



Poets Of The Fall - "Someone Special":


Someone Special :X ;;)
Asculta mai multe audio Muzica

Chemarea muntelui

"viaţa merge înainte
ca un drum pe marginea prăpastiei
câteodată mai sărim pe trambulina viselor
şi zburăm"

(Ionuţ Caragea)

Ai auzit şi tu chemarea muntelui? Ai avut sentimentul acela că obstacolele pot fi trecute cu bine şi că imprevizibilul a fost un prilej prin care viaţa ţi-a zâmbit?

Dimineaţă...dar nu una oarecare: acea dimineaţă mult-aşteptată, în care nu mai conta nesomnul nopţii precedente. Dor de evadare, de libertate, de necunoscut...

O gară. Un chip senin cu privirea vie, acel suflet frumos venit de departe... Oare ce gânduri i-au purtat paşii aici? Numai el ştie. Şi muntele, care le vorbeşte şi îi ascultă numai pe cei cu inima puternică.

Doamne, cât de lung este acel drum până în vârf! Parcă nu se mai sfârşeşte! Dar cât de bine e să ştii că nu-l urci singură, că e cineva care îţi întinde o mână şi brusc simţi că ai forţa de a continua!

Pe măsură ce înaintezi, îţi dai seama că dacă te-ai întoarce, timpul ar fi dublu, fără nicio realizare. Chiar dacă drumul e atât de lung, singura direcţie potrivită e înainte. E ca o provocare, ca-n viaţă. Dacă nu ai avea atât de mers, n-ai avea ce povesti, nu?

Natura sălbatică, aerul acela atât de pur, caprele negre ce s-au lăsat văzute pentru câteva clipe, fluturele atât de drăgălaş ce parcă dansa în aer sub privirile tale uşor mirate, nisipul acela fin dintre rocile prin care apa atât de limpede şi-a măcinat drumul, soarele ce se juca "de-a v-aţi ascunselea" printre nori...BUCURIE!!! Muntele e atât de viu! Şi mai frumos ca niciodată...

E incredibil ceea ce simţi când ajungi sus. Parcă uiţi de efortul depus şi de oboseală. A fost asemeni unei lupte cu sinele pe care ai câştigat-o. Şi cât de bine e să împarţi acest lucru cu cineva care a urcat alături de tine!

Să bată vântul cât o vrea! Ce a fost mai greu, a trecut, numai să nu apară urşii .

Seara aceea cu miros de brad şi de cabană a ocrotit somnul şi visele... Cât de simplu şi totodată minunat, atâta linişte, e aşa de bine când teama dispare şi simţi că eşti în siguranţă...

Razele unei zile proaspete bat în geam, deschizând ochii.

Coborâm? Coborâm.

Ceva a rămas acolo, în inima muntelui, ceva am luat cu noi. Numai muntele ştie, căci bătăile "inimii" sale lansează mereu chemări. Îi mai auzi "glasul"?

David Gray - "Fugitive":

I don't care!!!!!!!!!

Apocalyptica feat. Adam Gontier - "I Don't Care":

Punct.

Sunt unele lucruri care odată stricate, nu mai pot fi reparate. Cu sufletul unui om nu te joci! El nu este o cârpă de şters pantofii. Nu este un obiect, este viu! Cine a spus că “oricine merită o a doua şansă”, probabil se ştia vinovat! Eu consider că în viaţă ai dreptul la o singură şansă şi depinde numai de tine cum ştii să o valorifici, cum apreciezi o persoană, cum te comporţi. Şi aşa viaţa e prea scurtă, de ce să baţi pasul pe loc alături de cineva care te face nefericit? Mai ales dacă tu ai fost corect. Ce rămâne în urmă? Nişte trăiri care au fost precum niste căramizi în formarea ta, nişte amintiri ce păstrează în cutia veche a sufletului urme că a fost odată bine, niste lacrimi vărsate cu foc peste acea cutie, lacrimi plânse pană la indiferenţă... Când lacrimile se epuizează, când sentimentele s-au consumat între ele în sinele tău, când ura s-a spulberat, când nu mai rămâne NIMIC din ce trebuia să fi fost iubire...pui punct şi cruce unui capitol din viaţă. Şi chiar dacă totul se întoarce împotriva ta, dacă celălalt nu acceptă, forţat sau nu de împrejurări, la un moment dat va trebui să cedeze!
Să facem curat în gradina sufletului nostru, să dăm foc buruienilor şi să îngrijim “pământul”, pentru că deşi acum e toamnă, cănd îi va veni vremea, primăvara ne va înverzi inimile cu sau fără voia noastră. Iarba proaspătă nu va avea loc să crească, dacă nu scoatem acum rădăcinile buruienilor.
Am plecat, mă găsiţi în grădină.

Zakk Wylde – “Farewell Ballad”:

Apa...

- apa care te curătăţă de griji, care te revigorează;
- apa proaspată de izvor, care îţi potoleşte setea de linişte;
- lac ce ascunde nebănuite tristeţi...ape tulburi, mlăştinoase;
- ocean de incertitudini pe care să pluteşti în derivă;
- cascadă de idei:
- picătură de speranţă;
- „nebunia furtunii” de vise;
- ploaia „infernală” din luna lui Marte;
- „ploaia rece de Noiembrie";
- bucăţica de grindină ce se topeşte în palma ta;
- fântâna dorinţelor în care mai arunci câte un bănuţ de dor;
- vapori de gânduri înceţoşate;
- băltoacă de iluzii;
- gheaţa ce „pictează flori la geam”;
- zăpada ce acoperă un suflet îngheţat;
- nori ce aşteaptă să-şi plângă neputinţa, până la şoaptele curcubeului;
- ploaia binecuvântată ce spală lacrimile;
- sărutul de rouă din zorii inimii...

..."te-ntrebi cu ce val vin veştile bune"...

The 69 Eyes – „Still Waters Run Deep”:

The 69 Eyes - Still Waters Run Deep
Asculta mai multe audio Muzica

cuvinte...

Sunt mii şi mii de cuvinte...însă cele care ating cu adevărat sunt cele simple, spuse din suflet. De mângâiere, admiraţie, dor... Cuvinte amestecate din cauza emoţiei, cuvinte ce te îmbrăţişează şi îţi îmbracă tăcerea. Cuvinte care uneori nu pot fi rostite, deşi ar vrea să fie urlate.

Să scriu ceva şi despre bucurie?? Cuvintele tale îmi aduc bucurie, aduc puţină căldură în universul meu îngheţat. Le transformi, le dai viaţă, le răstorni, le pavezi în fiecare frază şi le transpui într-o viziune unică. Te joci cu ele, îmbinându-le în aşa fel încât nu seamană cu nimic altceva. Lumea ta e magică tocmai pentru că nu se termină acolo....

Un suflet minunat şi frumos ca al tău nu poate trece neobservat...

Cuvinte sincere...albastre pe negru.

Chris Rea - "The Blue Cafe":

alt premiu :)

Am primit încă un premiu, de la Adrian şi Adizzy ; le mulţumesc din suflet, iar eu la rândul meu îl dăruiesc şi lor. La mine din roz a ajuns albastru, deoarece a îngheţat când a aterizat aici .

Premiul merge mai departe la: Kalistutza , Geanina , Lisandru Cristian , Gigel , Ana , Ionuţ şi ultima, dar nu cea din urmă, Leo .

Îmi sunteţi tare dragi cu toţii .

"multă lume, puţini oameni..."

“Oricine are dreptul să fie prost, dar unii abuzează de acest privilegiu.”

Sunt unele momente în care i-aş strânge de gât pe unii! Aş putea şi eu să fiu rea şi să tratez cu aceeaşi monedă anumite persoane idioate, al căror unic scop în viaţă este acela de a băga intrigi şi de a hărţui pe alţii; aş putea, dar nu vreau! Nici nu-mi găsesc cuvintele pentru a-mi descrie dezgustul faţă de asemenea “creaturi” cu pretenţii de oameni. Încerci să fii bun, să fii corect, să fii sincer...şi ei ce fac? Îşi bat joc şi se cred superiori. Ce au ei de câştigat prin atitudinea asta?
Partea şi mai urâtă este atunci când o persoană pe care credeai că o cunoşti, o persoană care a însemnat ceva pentru tine la un moment dat în viaţă, îşi arată adevărata faţă şi încearcă să-ţi facă rău pe toate căile. Şi atunci te întrebi: “Cu ce am greşit ?!?”.
Poate nu merit iubirea, poate mai mult încurc, poate era mai bine să nu fi existat...dar EXIST şi demnitatea nu mi-o ia nimeni! Eu am conştiinţa curată...


Tot ce îmi rămane de făcut este să-i arunc pe aceştia în cazanul meu cu smoală...


Victor Socaciu - "Fă-mă, Doamne, prost" (live):

"nu toţi îngerii au aripile albe..."

Nu toţi îngerii au aripile albe...
Cu toate astea, ele strălucesc!

Ei te prind în jocul lor, te-ndeamnă

Să îi priveşti în ochi şi să-i ghiceşti.

Unii se pierd aiurea în mulţime,

încercând să se ascundă

Însă aripile ce le cresc

În inima ta vor să ajungă.

Alţii, cu aripi de jaratic,

Te mistuie dintr-o îmbrăţişare,

Lăsându-ţi zâmbetul amar

Şi lacrima topită-n resemnare.

Iar tu, suflet trist şi chinuit,

Ce-n zadar îţi cauţi îngerul,

Îţi smulgi penele nechibzuit

rămânând fară aripi

...şi fără speranţă.

Scorpions - "Send Me An Angel":

alte premii... :D

Am primit premiul de mai jos şi de la Adizzy şi de la Cristian Lisandru , cărora le mulţumesc foarte mult .

Am mai primit o leapşă de la Ana , aşadar trebuie să spun cinci cadouri speciale primite de-a lungul timpului...

1. Toate cadourile primite de la părinţii mei mi-au adus de fiecare dată o mare bucurie în suflet, însă am iubit foarte mult un maimuţoi din pluş cu care dormeam, un tigruţ frumos căruia îi spuneam Dungatul;

2. Acum doi ani, de ziua mea am primit de la fostul meu prieten un lănţişor cu logo-ul uneia din trupele mele preferate;

3. Un cadou mai special a fost un cântec pe care fostul meu l-a cântat la chitară pentru mine;

4. Nu vreau să pară banal, dar pentru mine înseamnă mult fiecare zâmbet pe care pot să-l aduc pe chipul persoanelor dragi, aşa că şi pe acesta îl consider un cadou important...

5. Întotdeauna am apreciat mai mult cadourile simbolice, dăruite din inimă şi nu pentru a impresiona prin cantitate sau preţ... aşa că dacă mă gândesc bine, nu pot menţiona doar 5, pentru că fiecare cadou, în felul său, e special pentru mine....

Premiul şi leapşa le dau mai departe lui Adrian .

cu ochii spre cer...

Sunt acolo unde vântul se joacă printre genele nopţii, unde stelele par frânturi dintr-un mare vis;
tandafirii nu mai au parfum, iarba nu mai e fragedă, greierii s-au retras şi nu mai vor să-mi cânte.


Oare luna mai strânge cu privirea sufletele triste?


Riverside - "Loose Heart":

Riverside - Loose Heart
Asculta mai multe audio Muzica

premiul merge mai departe...

Am primit şi de la Adrian şi de la Adizzy următorul premiu:

1. Să scriu 5 lucruri pe care le fac cu multă plăcere;
2. Să trimit şi eu premiul la 10 persoane.

Aşadar, lucruri pe care le fac cu multă plăcere:
1. să ascult rock
2. să citesc
3. să "meşteresc" diverse lucruri din materiale aparent inutile
4. să fiu alături de prieteni şi familie
5. să mă plimb în natură, mai ales prin zonele de munte

...şi îmi mai place să mă uit la Supernatural, dar n-am mai avut loc să menţionez


Cele 10 persoane care primesc premiul sunt: Kalistutza , Reny , Ana , Orianda , ĤaticË , Cora , Gufi , Insomniac , Boss , Florin .

câtă nesimţire...

Alice Cooper - "Hey Stoopid":

rock - alice cooper - hey stoopid
Asculta mai multe audio Muzica


Sinceritatea este, pentru mine, unul dintre lucrurile foarte importante în viaţă. Urăsc mincinoşii, falsitatea... Am încercat pe cât posibil să fiu corectă faţă de ceilalţi, mi-am exprimat mereu părerile reale, chiar dacă uneori am deranjat prin ceea ce am zis. Puţine sunt persoanele cărora le dau dreptate, pentru că în general simt nevoia să contrazic.

Din întâmplare, am ajuns pe blogul unui tip şi am constatat că acela mi-a copiat aproape cuvânt cu cuvânt o postare scrisa de mine acum câteva luni şi nici măcar nu a menţionat sursa! Acelea sunt gândurile, trăirile, părerile mele şi sunt dezgustată de felul în care au ajuns pe blogul lui. Am observat ca a mai furat gânduri şi de pe alte bloguri, nu doar de aici. Sunt anumite lucruri pe care, dacă ai puţin bun-simţ, nu le faci! Nu sunt mai grozavă decât alţii, nu consider că scriu extraordinar, dar simt ceea ce scriu şi lucrul acesta nu-l poate cuprinde în postarea lui falsă. Mi-am făcut blogul pentru a mă descărca şi a-mi exprima părerile...
Aici este postarea mea, iar aici este a celui care mi-a copiat rândurile.


Îi mulţumesc mult bunului meu prieten Adrian pentru postarea sa .


Later edit: Am scris pe Google unele fragmente din alte postări de-ale mele şi am dat căutare... Am mai găsit 2 plagiatoare: aici este postarea mea, iar aici este textul copiat în întregime. Fata asta nu se lasă şi îmi mai fură încă 2 texte: aici este originalul meu şi aici este falsul , următoarea postare aici este a mea, iar aici este "a ei"; a doua fată îmi copiază un singur text, mai schimbă doar câteva cuvinte pe la sfârşit: aici este ceea ce am scris eu, aici este copiat.

Daca ar fi menţionat sursa de unde au copiat, nu era nicio problemă, dar asa e de prost-gust...

leapşa...

Am primit leapşa de la scumpelulno1 ; aşadar:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând:
”Subiectul stă sub semnul fantasticului, al legendarului, al hiperbolei si exagerării.”


2. Fără să verificaţi, cât e ora?
20:28

3. Verificaţi!
20:29

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
lejer

5 .Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
pe actualizările blogului

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Radio City FM

7. Ce aţi visat ieri noapte?
Nu prea ţin minte ce visez.

8. Când aţi râs ultima data?
Cu poftă... ieri, când depănam amintiri din liceu împreună cu o bună prietenă.

9. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
2 tablouri făcute de mine

10. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
O maşină (al doilea ar fi bilet la AC/DC)

11. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Ceva horror, dar nu m-a impresionat prea tare, aşa că l-am abandonat pe la jumătate...

12. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Da: am văzut azi o fată prin Ploieşti, care purta ghete înalte (erau 30-35 de grade!!)

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
hmm...

14. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă:
Numele meu e Zenaida, însă mi se spune Zenna.

15. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Antonia.

16. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Alexandru.

17. V-ati gândit deja să locuiţi în străinătate?
Mi-ar plăcea să călătoresc, dar tot aici m-aş întoarce...nicăieri nu-i ca acasă.

18. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Aş dori să-mi spună că cei pe care ii iubesc sunt bine...

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Mi-aş dori să nu mai fie atâta sărăcie... şi aş porni o "demanelizare" în masă!

20. Vă place să dansaţi?
Nu.

21. George Bush?
bleah

22. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
„Heroes”, aseară.

23. Care sunt cele 3 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Cine vrea.

:(

Uneori am impresia că toate au un sfârşit...mai putin tristeţea. Aş fi vrut să postez gânduri frumoase, dar... Nu vreau să fie cuiva milă de mine sau aşa ceva, într-un fel sau altul simt nevoia să mă descarc. Nimic mai mult.
Pierderea bunicului, la 4 luni după bunica, m-a făcut să simt încă o dată solitudinea. Familia o am aproape, prietenii asemenea, dar ceva lipseşte...cineva îmi lipseşte. Mi-e dor de imprevizibil, de plimbări în doi în razele lunii sau în ploaie, de râsete fără motiv, de "serenade" la chitară , de mici tâmpenii care să îmi înveselească ziua... Dar degeaba, întotdeauna pt celălalt au existat alte prioritati şi nu iubirea. Unul a ales orgoliul, altul "fanele", altul...să-şi clădească un viitor mai bun în altă parte. Mă întreb dacă am avut vreo însemnătate într-un anume moment în viata lor...Oare de ce aproape de fiecare dată când cineva pune suflet, celălalt îşi cam bate joc? Poate e vina mea că îmi plac "bestiile" si nu tipii liniştiţi, dar totuşi...
Mi-am cam pierdut "avântul" pentru iubire... şi poate e mai bine aşa.

Kings Of Leon - "Notion":

hmmm...

Pentru că mi-a plăcut leapşa asta, am "furat-o" şi eu de la Adrian . Aşadar:

Dacă eram o lună, aş fi fost mai...îmi trezeşte multe amintiri frumoase
Dacă eram o zi a săptămânii, eram joi... atunci mă simt energică
Dacă eram o parte a zilei...nu ziua mă caracterizează, ci noaptea...sunt cam insomniacă!
Dacă eram un animal marin...căluţ de mare
Dacă eram o direcţie, aş fi fost înainte...pe un drum periculos
Dacă eram o virtute, eram sinceritatea...iar dacă eram un defect, eram încăpăţânarea
Dacă eram o personalitate istorică... niciodată nu mi-a plăcut istoria...
Dacă eram o planetă, eram Marte
Dacă eram un lichid, eram Finlandia
Dacă eram o piatră, eram diamant
Dacă eram o pasăre...aş fi fost corb
Dacă eram o plantă, prefer un trandafir roşu sau un cactus
Dacă eram un tip de vreme, eram furtuna de vară... mă manifest asemănător
Dacă eram un instrument muzical, aş fi ales chitara
Dacă eram o emoţie, eram sentimentul de început
Dacă eram un sunet, eram tunetul
Dacă eram un cântec...hmm, grea alegere! Alternosfera – „Flori de mai” sau Ville Valo & Natalia Avelon – „Summer Wine”...
Dacă eram un film, eram „The Crow”
Dacă eram un serial....aş fi fost ”Supernatural”
Dacă eram o carte...mă regăsesc în Emil Cioran – „Pe culmile disperării”
Dacă eram un personaj de ficţiune, mi-ar fi plăcut să fiu Lorelei
Dacă eram un fel de mâncare, aş alege friptura de pui
Dacă eram un oraş...Sibiu!
Dacă eram un gust, eram dulce-amărui (ca dulceaţa de prune verzi)
Dacă eram o aromă, eram de ardei iute
Dacă eram o culoare, eram albastru!
Dacă eram un material, prefer folia izolatoare care se pune pe sub parchet, e tare placută la atingere
Dacă eram un cuvânt... eram „dor”
Dacă eram o parte a corpului... ochii, fereastra sufletului
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zâmbetul
Dacă eram o materie de şcoală, eram limba română
Dacă eram un personaj de desene animate, mai mult ca sigur aş fi fost Road Runner...sunt mereu grăbită, n-am stare
Dacă eram o formă, eram pătrat
Dacă eram un număr, eram 0
Dacă eram o maşină...Chevrolet Impala (1967)
Dacă eram o haină, aş fi un hanorac


Cine doreşte o poate prelua.

"operele" mele...

Iată ce am făcut în ultima perioadă, sper să vă placă; am folosit folie din aceea care se pune pe sub parchet, bolduri, ojă, hârtie creponată, zăpadă artificială... şi muuultă răbdare! (singurele momente în care am răbdare, sunt atunci când meşteresc lucruri din acestea :P)

The Wishing Tree - "Easy":

ce-i frumos, nu ţine mult...

Viaţa mă pune iarăşi la o grea încercare. Din nou las ceva în urma mea, mai bine zis, pe cineva. De fapt, paşii lui pleacă grăbiţi şi la propriu şi la figurat. Şi pleacă departe. Urăsc realitatea asta, m-am obişnuit cu gândul că iubirea nu este pentru mine; nu îmi pasă cum sună ceea ce spun acum, ştiu că tristeţea face parte din viaţă, ştiu că sunt alţii care suferă poate mai mult, dar fiecare şi le ştie pe ale lui. Cel puţin ştiu că nu trăiesc superficial şi că trăirile astea, chiar şi cele afurisite, îmi modelează sufletul, ce mai contează că este mutilat... căci fiecare persoană care a însemnat ceva pentru mine, a plecat luând câte ceva, lăsând în loc un gol. Nu-mi mai rămâne decât să-mi car inima grea...


Stereophonics - "Maybe Tomorrow":


maybe tomorrow, baby, maybe tomorrow.... or maybe not....

la răscruce de gânduri...

"Aş fi putut. Nu vom ajunge niciodată să înţelegem semnificaţia acestor vorbe. Căci în toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi – brusc – mâna destinului ne schimbă universul." (Paulo Coelho)


De ce ne grăbim atât de tare? Ne grăbim să creştem, să îmbătrânim... Trecem uneori atât de repede peste momentele speciale, peste persoane deosebite, uitam să preţuim lucrurile care ne înfrumuseţează viaţa... să contemplăm, nu să privim; să ascultăm, nu să auzim; să simţim, nu să înţelegem.... Să ne oprim din când în când pentru a observa. Pentru a ne regăsi sau a ne completa.

Florin Chilian – "Luni":

rain and love...

Ploaia de duminica trecută mi-a spălat sufletul într-un mod cum nu aş fi crezut vreodată... Se pare că Dumnezeu a făcut o minune pentru mine, altfel nu am cum să explic bucuria ce a năvălit peste mine, tocmai de Paşti. De mult nu am mai simţit cum e să iubesc viaţa, cum e să-mi doresc să vina ziua de maine.

Nu ştiu ce îmi va aduce viitorul, dar dacă acea persoană va fi acolo...cu siguranţă va fi frumos. Parcă e un vis, mă uit la mine şi nu mă recunosc...sunt fericită! :D .


Las trecutul în urmă, acolo unde îi este locul. Pentru prima dată am descoperit un suflet cald care merită iubit şi aş fi regretat enorm dacă nu i-aş fi acordat o şansă. Poate ar fi trebuit să fac asta mai demult, dar toate se întamplă cu un rost.


Uneori căutam prea departe ceea ce fară să ne dăm seama, se afla în apropierea noastră.

Pink Floyd – "Coming Back To Life" (live):

:)

Sărbători frumoase tuturor celor care arucă o privire pe aici :)
Un Paşte magic alături de cei dragi, plin de sănătate şi iubire!

Poets Of The Fall - "Roses":

hard times...

Cât de răi pot fi unii oameni... cu cineva care nu le-a făcut nimic!!! Nu mai suport situaţia asta, sunt dezgustată şi furioasă! Lucruri din trecut, pe care le consideram încheiate, dau buzna în viaţa mea şi încearcă să mă dea peste cap. După doi ani de când am pus punct unei relaţii, fostul meu se foloseşte acum de alte persoane pentru a se răzbuna pe mine şi pe prietenii mei. În tot acest timp, l-am ingnorat total şi asa voi face şi de acum încolo, pentru că atât asteaptă, un motiv să se manifeste mai înverşunat. Când cineva te calcă in picioare, doar nu se aşteaptă apoi să te ridici şi să-l iei în braţe. Eu când pun punct, pun şi cruce! Gelozie, minciuni, şantaj emoţional.... mi-au ajuns 4 ani de zile! Păcat că mi-a luat atâta timp ca să realizez ce fel de persoana e; într-adevar, iubirea e oarbă, nu te lasă să vezi anumite lucruri decât abia după ce te izbeşti cu putere de realitate! Unii n-au alt scop în viaţă decât de a face rău. Ce să mai spun, "răzbunarea e arma prostului"!

Chris Isaak - "We Let Her Down":

lupta cu monştrii

"Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi. Te aflii în ambele tabere." (Voltaire)

Acest citat mi se pare foarte adevărat, lupta cu tine însuţi este cea mai grea.
Poate multe gânduri mă apasă doar pentru că insist asupra lor. Aş fugi, m-aş opri... singurul lucru pe care pot să-l fac este doar să merg mai departe către viitor.
Lupta cu mine însămi nu mă va învinge şi nu-mi va aduce victoria, dar mă ajută să mă înarmez pentru necunoscut şi pentru eventualele "lupte" cu alţii.
Am mulţi monştri de combătut. Poate nu voi avea puterea să-i înving pe toţi, dar faptul că încerc să le fac faţă înseamnă mai mult decât dacă i-aş doborî.

Conjure One and Jeff Martin - "Premonition (reprise)":

singurătate şi dor...

Fac ce fac şi ajung mereu la acelaşi vechi "de ce?"...
Nu mai suport neliniştea şi tot ce mă macină, nu îmi rămân decât resemnarea, amintirile şi cuvintele amare. Timpul mă chinuie, credeam că îmi va vindeca inima, dar se pare că EL nu vrea să dispară din sufletul meu, deşi ecoul paşilor lui s-a stins demult... şi mi-e dor şi plâng, iar EL nu va şti niciodată, oricum nu i-ar pasa. Mi se potriveşte perfect zicala "e foarte simplu să fii fericit, dar e foarte greu să fii simplu." Mi-am dorit lucruri simple şi mi-am complicat viaţa. Cât aş vrea să pot să fiu mai superficială şi să nu mai dau doi bani pe nimic, să mă gândesc doar la mine! Dar nu pot să fiu astfel. Mulţi imi spun "lasă, că vei trece şi peste asta, ce-i al tău e pus deoparte." Dar fiecare îşi ştie trăirile proprii; poate "universul" meu e încadrat în alţi parametrii...


cineva cu o chitară – "Noapte la mare, noapte la munte":

ploaie şi vise de primăvară

Pentru mine, primăvara marchează un sfârşit şi un început,
legătura dintre vechi şi nou, punctul comun ce leagă tristeţea de bucurie; melancolie dulce şi avânt nebun către necunoscut. Mă regăsesc în anotimpul ăsta, nu degeaba sunt născută în martie. :)

Mi-era dor de ploaia de primăvară. Ploaia de ieri a adus cu ea acea magie a începutului, acea prospeţime de care aveam nevoie, dar totodată o melancolie placută; vremea îmi influenţează starea de spirit.
Ador furtunile care apar brusc, vijelioase, cu tunete şi fulgere şi jocul norilor întunecaţi, care vin şi pleacă asemenea gândurilor... apoi, să rămână în urmă aerul curat, atmosfera calmă.
Abia aştept să înverzească totul în jur, să văd natura plină de viaţă. Am bafta de a locui într-o zonă frumoasă în care natura încă îşi mai menţine farmecul, deşi în ultimii ani tot mai multe persoane şi-au facut case aici, iar gradinile nu mai sunt cum erau.

Mi-am amintit de frumoasa melodie "Ploaie in luna lui Marte", în superba interpretare a domnului Nicu Alifantis... vocea sa parcă e un ecou al trecutului; clipul, deşi simplu, are atâta încărcătură emoţională şi ritmul tobelor mă duce cu gândul la bataile inimii... ca să nu mai zic de versuri, care mi se par extraordinare! Mă poartă spre visare, spre amintiri adânc îngropate în suflet; îmi aduce alinare, mă face să simt atmosfera rece şi liniştită de după "ploaie"...


Nicu Alifantis – "Ploaie în luna lui Marte":

"tears in Heaven"....

Nici nu găsesc cuvintele pentru a descrie tristeţea din sufletul meu...

Ştiu că aşa e cursul vieţii şi că vine un moment când fiecare îşi ia ramas-bun de la această lume, dar când pierzi pe cineva din familie, parcă nu-ţi vine să accepţi... dar nu ai încotro. E aşa de greu să faci faţă, iar cand îi vezi şi pe ai tăi suferind groaznic, durerea se amplifică.
Singura consolare e gândul că poate bunica s-a dus într-un loc mai bun, unde nu mai are parte de boala şi chinurile prin care a trecut în timpul vieţii, poate acum e împăcată, liniştită şi ne veghează; o parte din ea încă trăieşte prin noi, urmaşii...
Pe 1 martie am condus-o pe ultimul drum...
în loc de marţişor i-am oferit lacrimi........


Eric Clapton – "Tears In Heaven" (live):

ufffff....

De la un timp toate îmi merg prost.
Parcă s-a strans ca un nor deasupra mea toată energia negativă a celor care-mi vor răul. Plus de asta, mai sunt şi alte griji care mă macină... şi sunt probleme care nu depind de mine; e groaznic să-i vezi suferind pe cei la care ţii şi să nu poţi face nimic pentru a împiedica acest lucru :(
Nu mai am chef de nimic, parcă nu pot ieşi din tristeţea asta...
Nu vreau să-mi sară diverse persoane în cap şi să-mi spună că sunt pesimistă, nu e chiar aşa, doar că unele lucruri nu le pot evita, precum nu pot evita ceea ce simt.
Decât să afişez un zâmbet fals, mai bine să vadă o lacrimă sinceră.

Apocalyptica – "Fade To Black":

EL

E genul de persoană cu care ţi-ai dori să te rătaceşti prin munţi. S-ar preface un timp că nu cunoaşte drumul înapoi, cu toate că ştie foarte bine pe unde merge... sufletul lui cuprinde toate cărarile umblate şi neumblate...
Are un mister învaluitor, iar ochii lui cuprind în albastrul lor abisul celui mai frumos cer. Inima lui bate cu putere, uneori lăsându-ţi impresia că bate pentru tine.
E un suflet rebel, veşnic neliniştit şi sălbatic, ce numai vântul îi cunoaşte povara gândurilor.
Aduce cu el frumuseţea Raiului şi focul suferinţei Iadului.
E fiul Nopţii, o bucăţică din întuneric... nu ştii niciodată ce ascunde în sufletul său.
Un singur lucru rămane constant: va pleca de fiecare dată şi în adâncul inimii sale va fi singur, pentru că se teme de propriile trăiri.
Lasă urme adânci pe unde trece... şi a călcat cu bocancii pe partea necarosabilă a sufletului meu, plecând fără să privească înapoi... :(

"...and of all untruths, the truest is you... too close to my heart..."

HIM – "Cyanide Sun":

alchimia fericirii

Avem o mulţime de elemente dintre care putem alege ceea ce considerăm necesar pentru a face experimente în speranţa obţinerii fericirii. Fiecare alege ce îşi doreşte, cât îşi permite sau cât i se cuvine.
Cine ştie cât vor dura experimentele? poate vom încerca diverse formule toată viaţa sau poate doar de câteva ori...
E posibil să ajungem la stadiul fericirii şi nici să nu ne mai intereseze ce "reţetă" am folosit,
iar dacă devenim apoi nefericiţi, trebuie să încercăm din nou şi din nou...
Dacă se spune că alchimia transformă metalul obişnuit în aur, atunci "praful magic" al iubirii (de orice fel) transformă viaţa şi-i dă strălucire. Dar nu cred că ajunge doar atât; celelalte elemente au şi ele rostul lor, iar dacă unul dintre ele lipseşte...
Cunosc oameni fericiti, am fost şi eu fericită, deci se poate :) numai că am uitat ce ingrediente am folosit...
Gata, mă întorc la "ceaunul" meu să văd ce elemente am deja acolo şi ce îmi mai trebuie, poate voi găsi într-un final formula ce mi se potriveşte...


Conjure One and Poe (Annie Decatur Danielewski) - "Extraordinary Way":

tentaţii şi ispite

Eu sunt de părere că tentaţia nu este acelaşi lucru cu ispita.
Tentaţia este mai superficială, mai des întâlnită şi cred că poţi trece mai uşor peste ea, pe când ispita este un fel de tentaţie mai profundă, duce puţin spre obsesie. De exemplu, eşti tentat de mâncarea preferată, de a cumpăra un lucru anume sau de a spune un secret; eşti ispitit când eşti la regim şi nu ai voie acel fel de mâncare, când nu îţi poţi permite acel lucru pe care vrei să-l cumperi, când secretul constă in ceva important... Eu cred că ispita e mai mare cu cât realizăm că nu o putem îndeplini sau că se poate îndeplini foarte greu.
În momentul în care un lucru îţi atrage atenţia în mod deosebit, devii tot mai curios şi la început eşti tentat pentru a-l descoperi, iar apoi există două posibilităţi: fie îl laşi baltă pentru că nu mai prezintă interes, fie devii ispitit şi tot mai captivat de el.
De ispită e mai greu să scapi, pentru că e ca o lamă cu două tăişuri; se spune că "cea mai bună modalitate de a scapa de ispită este să-i cedezi" şi i-aş da dreptate, numai că acest lucru s-ar putea întoarce împotriva ta, ai putea ajunge într-un fel sclavul ispitei sau ţi-ar putea dăuna.


Within Temptation - "A Dangerous Mind" (live):

sad...

Tot aud că "speranţa moare ultima"...
A început să mă cam enerveze această expresie. Când ai dovada clară că acel lucru la care speri nu se va realiza niciodată, mai are rost să speri ?
Am mai auzit şi că "mai bine-ţi pierzi speranţa, decât să-ţi pierzi vremea sperând..."
Sunt de parere că atunci când pui punct, trebuie să-i pui şi cruce, iar acel lucru să fie nu uitat, ci păstrat in "cutiuţa" cu amintiri.
Dar, Doamne, de ce mi-o fi aşa de greu să
renunţ?? Inima şi creierul se luptă în zadar, răspunsul e acelaşi: "nu e
pentru tine..."
Unele trăiri lasă urme atât de adânci, încât nu sunt sigură că timpul le va acoperi vreodată, cel puţin nu în totalitate... iar partea cea mai groaznică e atunci când ai certitudinea că celuilalt nu-i pasă şi dispare fară să dea nicio explicaţie...
Mă întreb dacă îi mustră vreodată conştiinţa, asta în cazul în care au aşa ceva.
Viaţa îşi continuă cursul, însă cu o speranţă în minus...


Queensryche - "Silent Lucidity" (live):

"looking for the summer..."

Mi-e dor de nopţile magice de vară, când aerul e atât de plăcut şi de înmiresmat, mi-e dor de plimbările prin iarbă, mi-e dor să număr stele.......

Indiferent de anotimp, nopţile sunt cele mai frumoase, dar cele de vară au ceva deosebit pentru mine; cerul plin de stele care mai de care mai sclipitoare, luna plină... să asculţi şi muzica preferată alături de o persoană specială... care va rămane captivă în sufletul tău........
Toate sunt trecătoare, dar unele momente îşi lasă amprenta pe inimile noastre; răman doar amintirile, din păcate.....

Îmi mai este dor de furtunile de vară, când fulgerele străbat tot cerul! Ce senzaţie grozavă!!!


Chris Rea - "Looking For The Summer":

bilanţ pe 2008

S-a mai dus încă un an... un an frumos şi trist deopotrivă.
Am învăţat multe, am avut o mulţime de bucurii, dar şi supărări, desigur...... sunt norocoasă că am o familie unită, care mi-a fost şi îmi va fi mereu alături.
Am cunoscut persoane pe care le admir şi la care ţin foarte mult, prieteni deosebiţi pe care ştiu că mă pot baza.
Am simţit cum e să fac alegeri greşite pe care să le regret şi pe care numai timpul le mai poate repara...
Realizări au fost, cum au fost şi dezamăgiri...
Am fost pentru prima oară prin Tg. Mureş, Alba-Iulia , Cluj şi pentru a doua oară în Sibiu, care mi se pare foarte frumos şi voi merge acolo de fiecare dată cand voi avea ocazia :)
Pentru 2009, ce să-mi doresc...aceleaşi lucruri pe care le doresc tuturor: să fim împăcaţi sufleteşte, să fim sănatoşi, să zâmbim mai des şi să simţim mai mult...pentru că lucrurile mărunte pot fi suficient de "extraordinare" încât să ne umple sufletul...

AC/DC - "Anything Goes":

"Olandezul zburător"

Nightwish - "Over The Hills And Far Away":

fragil

Ce ne rămâne în urma unui mare vis împlinit?
Mulţi cred că un vis împlinit este şi durabil - câţi nu am vrea să fie aşa - însă uneori se întamplă să ţi se împlinească ceva ce ţi-ai dorit foarte mult, dar să fie efemer . După ce ai avut un lucru la care ai visat şi ţi s-a realizat, iar apoi l-ai pierdut, ce îţi mai ramâne? Amintirea? Frământarea? Să trăieşti cu franturi din acel mare vis mi se pare o “sinucidere” lentă şi în chinuri groaznice. . Preferi să te hrăneşti cu alte vise ce îţi formează o “asamblare” a marelui vis, pt că asa te rupi de o realitate nu prea placută.
Dar, adevarul e că dacă impactul realizarii visului a fost atât de mare pe cât a fost dorinţa de a-l împlini, nici nu există prea curând o scăpare din acea stare care urmează pierderii.

Uneori îi invidiez pe cei care par a nu se trezi din vis; pt ei viaţa e un mare vis şi nu contează pe cine rănesc în jurul lor, atât timp cât îşi menţin visul împlinit, viaţa împlinită, neţinând cont decât de ei înşişi.


Poets Of The Fall - "Sleep":

Poteca sufletului

Cel mai lung drum e acela al tău către tine însuţi....şi cel mai întortocheat!
Nu ştii niciodată unde te vor duce cărările pe care alegi să mergi, dacă faci alegerile corecte... E lupta din interiorul tău, în încercarea de a te descoperi şi de a-ţi găsi sensul în viaţă; nu din punctul de vedere al celorlalţi, ci al tău; şi cu cât încerci mai mult să aflii acest lucru, cu atât piedicile sunt mai mari! Unul dintre cele mai groaznice lucruri e să fii prins în propria ta durere şi să nu ştii cum să scapi de ea, să ajungi în punctul critic de a nu te mai suporta... şi atunci ce poţi sa faci? Să fugi? Să cauţi soluţii extreme? Nuuuuuuu..... Ai putea în schimb să accepţi că tot ce are un început are şi un sfârşit, că timpul poate fi prietenul tău şi că există multe alte lucruri pentru care poţi incerca să îţi continui drumul pe potecă...fără a da înapoi.
A fi tu însuţi reiese din felul în care reactionezi atunci când te vezi pus în faţa fiecărei situaţii, atunci când poţi spune tu multe, cum că ai face lucrurile într-un anume fel , dar adevaratul comportament să te tradeze. Firea omului e atât de complexă, încât nimeni nu poate spune ca el însuşi e într-un anume fel, altul decât imprevizibil...

Poteca fiecaruia dintre noi e plină de obstacole, de intersecţii, de urcuşuri şi coborâşuri... mai cunoaştem "camarazi" alături de care mergem o parte din drum: familie, prieteni, fiinţe speciale, idealuri...dar în final suntem doar noi încercând să ieşim din întuneric la lumină... noi, tu, eu....fiecare în parte; şi pe masură ce ne departăm, ajungem la concluzia că ne îndreptăm către "acasa", doar că drumul e atât de lung...şi de întortocheat....

"the shadows will rise and they will fall.. and our night drowns in dawn"

HIM - "The Path":

în cazanul cu smoală...

... acolo ar trebui să ajungă lucrurile urate din viaţa noastră: într-un cazan al sufletului, în care să fie distruse şi transformate în ceva mai bun, pentru că dacă nu le înlăturăm, ajung să devină o parte din noi şi nu tocmai cea bună.
M-am săturat de ataţia idioţi care pun beţe-n roate şi care se cred grozavi, deşi nu merită altceva decât o mamă de bataie! ... şi m-am săturat de atâta nedreptate câtă există pe lumea asta! dar... există o vorbă care spune: "fie roata şi patrată, tot se mai întoarce-odată!"
Însă pană se va întoarce, cazanul fierbe... şi acolo va arde tot ce e rau şi urât, tot ce poate distruge nobleţea sufletului.
Urăsc să văd "clone" pe toate drumurile, nu suport ipocrizia şi superficialitatea, linguşitorii, pe cei fără demnitate... şi mai sunt atâtea lucruri pe care le voi arunca, rând pe rând, în cazanul meu!


Apocalyptica and Lauri Ylönen - "Life Burns":

diamant printre bolovani

"Mai bine un diamant imperfect, decât o piatră perfectă."

De ce un "diamant" imperfect, în locul unei "pietre" perfecte ? Pentru că frumusetea şi unicitatea vin din imperfectiune, pentru ca nu erodează, pentru că nu-şi pierde strălucirea şi nu poate fi şlefuit decât tot cu pulbere de diamant... pentru că oricât ar fi de mic, valoarea lui e mare....
De ce multi prefera "piatra" perfectă şi nu "diamantul" imperfect ? Pentru că nu-şi permit, pietre se găsesc peste tot, de ce să investească în ceva valoros? Pentru că "piatra" e la fel de opacă precum sufletul lor, pentru că e mult mai maleabilă, uşor de înlocuit...

The Rasmus - "Justify":

dincolo de tăcere...

Tăcerea presupune interiorizare. în momentul în care porţi o conversaţie cu cineva, tăcerea poate semnifica o pauză de reflecţie sau, ce ce nu, modul prin care dai dreptate celuilalt, atunci când rămai fără replică.
Când intervine tăcerea, atenţia se focalizează asupra altor lucruri, iar trăirile tale interioare sunt mai intense. Uneori avem nevoie puţină tăcere, de singuratate, de un moment în care să îţi lasi imaginaţia să se joace. Dar, în exces, tăcerea ne "asurzeşte". Dincolo de ea se află muzica... Sunetele naturii, ale instrumentelor, ale sufletului... E atât de cuprinzătoare... parcă în ea se regăsesc şi celelalte arte. Fără tăcere, nu poate exista muzica. Ea "dă glas" cuvintelor nerostite, elibereaza furia, neputinţa, iubirea, tristeţea, bucuria.... Pentru unele persoane, printre care şi eu, muzica e un mod de viaţă.

"Muzica ofera un suflet universului, aripi mintii, zbor imaginaţiei şi viaţă oricui." (Platon)


Amethystium - "Withdrawal":

despre nimic şi despre tot...

"În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă", spunea Antoine-Laurent Lavoisier.

Nu venim pe lumea asta decât cu un suflet...şi cu atât plecăm... un suflet care de-a lungul vieţii se "îmbraca" în diferite experienţe. Nu suntem nici "totul" nici "nimic", doar SUNTEM. Pentru mult sau puţin timp, existăm; şi existenţa nu se limitează la o anume persoană sau la un anume scop, existenţa presupune mult mai multe lucruri şi depinde de fiecare persoană în parte.
"A fi" înseamna transformare; pentru mine, ăsta e scopul omului în viaţă, trasformarea. Oricare eveniment, orice întampini zi de zi, te schimbă într-un sens bun sau rău, într-o oarecare măsură. Câte lucruri ajung "de nimic" şi sunt rupte din "totul"... De exemplu, cuvintele "te iubesc" au ajuns să fie spuse pe fugă, mai mult din obişnuinţă, la sfarsitul conversaţiei telefonice şi de multe ori devin sinonime cu banalul "pa"... şi aşa, din banal în banal, ziua de maine ajunge egală cu monotonia. Atunci, ce mai înseamnă să "trăiesti", unii ar adauga ~la maxim~? Să-ţi pierzi nopţile prin baruri, "prin" cât mai multe şi diverse persoane...? să iei droguri şi să experimentezi lucruri care te distrug? (asta din plictiseală, pentru a ieşi din monotonie?) Din frumos cădem în ridicol, lumea noastră interioară se reduce la un "nimic total", iar valoarea noastră în fatza celor dragi scade spre zero...
Nu trăim veşnic pe pământul ăsta, de ce nu am încerca să ne facem şederea aici cât mai placută?

Gary Jules - "Mad World" (live):

carnavalul numit "viaţă"

Viaţa e un carnaval, iar ceea ce vedem în jurul nostru e înşelător... orice persoană poartă câte o "mască" într-un moment sau altul. Oricât de sincer ai fii cu ceilalţi, tot există momente în care o parte din tine rămâne ascunsă. O parte pe care poate nici tu însuţi nu o cunoşti.

Atâtea măşti frumos colorate, atâtea dulciuri ademenitoare şi costume de basm... copilul din suflet tânjeşte după magia pe care o trezeşte această lume mirifică... iluzia frumoasă, visul ce ne-am dori să nu se mai sfârşească... Dar, când începem să "deschidem" ochii, priveliştea nu mai este aşa plăcută; asta, pentru că tot ce e fals nu durează mult (poate decât atunci când te complaci în situaţia respectivă).

şi...asemeni "omului de tinichea" din clipul finlandezilor de la Poets Of The Fall - "Carnival Of Rust", asteptam ca IUBIREA sa ne elibereze din acel loc groaznic ce a devenit realitatea...numai că...ceea ce pare IUBIRE poartă şi ea o mască de cele mai multe ori şi ne abandonează exact atunci când avem cea mai mare nevoie de ea. Atunci, cei rămaşi singuri îşi doresc moartea ~ploaia~ ca să-i macine şi să încheie "carnavalul"...

Ce ne rămâne de făcut...? Am venit la carnaval, deci, fiecare să-şi pună masca şi să ne distrăm! şi nu "deschide" ochii, căci în momentul în care vei face asta, visul se va sfârşi...

Poets Of The Fall - "Carnival Of Rust":

pe aripile unui fluture

Viaţa e asemeni unui zbor. Când eşti mic, cerul ţi se pare enorm şi atât de frumos încât îţi doreşti să-l explorezi; apoi, mai cu teamă, mai forţat de împrejurări sau pur şi simplu cu o mare dorinţă de schimbare, scapi din "coconul" în care ai stat până atunci şi te transformi, asemeni unui fluture.
şi atunci simţi că cerul e al tau: "zbori" departe de toţi şi toate, laşi lumea undeva pe pământ şi îţi urmezi idealul, lumina care te atrage, dar care poate însemna totodată şi înfrangerea. Eşti atât de fragil, atât de frumos, unic în felul tău rebel de a cuceri lumea... Aproape tot timpul în mişcare, decoperi mediul în care trăieşti, înveţi lucruri noi.
Uneori uiţi că fluturele este insectă, chiar dacă una dintre cele mai deosebite...şi că frumuseţea sa constă în aripi, adică tocmai în zborul său.

HIM - "Wings Of A Butterfly":

orice alegere aduce cu ea un risc...

"Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fară ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fară ca să ştii cum şi te duce, fară ca să ştii unde." (I. Slavici, "Mara")


Iubirea este asemeni unui foc: e de ajuns doar o scânteie pentru a-ţi cuprinde sufletul, te purifică, te transformă. Uneori arde frumos şi luminează în jurul ei; alteori te mistuie pe interior şi te distruge.
Este din altă lume, pentru că atunci când iubeşti pe cineva, paşeşti pe un teritoriu care este al celuilalt, un loc străin, în care încerci să descoperi un alt univers.
Se iveşte din senin, în sensul că este imprevizibilă, uneori poţi intalni iubirea în persoane la care nu te-ai fi aşteptat.
Apare fară ca să ştii de ce: câteodată este precum un cadou pe care îl primeşti fără să fi facut ceva pentru a-l primi.
Iubirea se dă pe faţă, fără ca să ştii cum, pentru că este un sentiment mult prea năvalnic şi nu poate fi ascuns prea mult timp, nu poate fi controlat.
Ea te duce, fără ca să ştii unde... şi asta pentru că orice alegere aduce cu ea un risc: exista posibilitatea să fii fericit cu persoana respectivă, sau din contră, să ai parte de dezamăgire.


Cradle Of Filth and Liv Kristine - "Nymphetamine":

logaritm in baza 2 din 2

Uneori viaţa e asemeni matematicii. E trist cum încerci să găseşti solutii, iar eforturile par în zadar... apoi apar diferite persoane care îţi explică "exerciţiile" şi descoperi cât de simple sunt de fapt... Însă e mult mai greu când te vezi singur în faţa "foii", neştiind care sunt cele mai bune decizii.

Adunăm vise, scădem speranţe, împărţim inima, înmulţim suferinţa, ridicăm la pătrat iubirea şi calculăm probabilităţi...Rezultatul? Este exprimat în funcţie de "y". Dragostea ar trebui să fie logaritm în baza 2 din 2, adica 1. Două suflete, două vieţi, un singur drum...

Păcat însă că până acolo ai multe ecuaţii de rezolvat şi până să îl afli pe "y", ajungi cu inima sub radical... Ziua de mâine e mereu o mulţime de incertitudini, iar cea de azi îşi găseşte răspunsurile sub formă de fracţie (mâine/ieri)...ziua de ieri, se va pierde în distanţa de la "A" la "B"...


Apocalyptica - "Quutamo" (live):

visează! uneori visele se pot împlini!

"Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi."( James Dean)

Toate lucrurile măreţe au la baza lucruri mărunte.
Uneori, cu puţin ajutor divin, visele pot deveni realitate, dar numai dacă îţi doreşti din tot sufletul acel ceva. Să ai cât mai multe idealuri, dar întotdeauna să fii recunoscător pt ceea ce ţi se oferă, deoarece câteodată s-ar putea să primeşti ceva ce să ţi se pară nesemnificativ, dar pt cel care-ţi oferă să însemne mult. Visele sunt averea celor ce speră, iar ceea ce se va clădi are la temelie un risc. Avem nevoie de vise şi chiar dacă uneori ne amăgim singuri... există şi posibilitatea de a se concretiza. ;) Să nu-ţi fie frică să risti...oricât de multe greutăţi apar în calea realizării viselor tale, să nu renunţi decât atunci când iţi stabileşti alte priorităţi; trebuie să ştim să şi pierdem, nu?
Visează! Lucrurile mărunte de zi cu zi ne îmbogăţesc sufletul.


Conjure One and Marie-Claire D'Ubaldo - "Manic Star":

nedreptate...ură...libertate...

"Cine ţi-a facut o nedreptate nu rămane cu o datorie faţă de tine, ci cu o pierdere faţă de el însuşi." (Nicolae Iorga)


E cale lungă de la ură la libertate.
Când eşti victima unei nedreptăţi, totul se schimbă; toată lumea spune că nu e bine sa urăşti, că trebuie să te resemnezi şi să-l ierţi pe cel care ţi-a provocat acea nedreptate, dar oare căţi îşi pot duce la bun sfîrşit această intenţie?
Uneori e bine să urăşti: atunci când ura te transformă şi îţi deschide ochii de copil către lumea crudă şi rea. Şi dacă vei deveni suficient de puternic, în timp vei invăta să-ti transformi ura şi să-ţi cureţi sufletul...şi numai atunci vei putea ierta. Ura ne încatuşează, dar tot ea ne dă un impuls către libertate, deoarece ea se manifestă mai mult în exterior: îţi "verşi" furia prin lucrurile care te fac să te simţi bine: prin artă de exemplu...sau muzica, sport...te face să te axezi pe ceea ce îţi place. Iată că se poate ca ura să aibă şi ceva constructiv...ca toate lucrurile care au o natură dublă (pozitiv~negativ) ...
...însă suntem cu adevărat liberi atunci când scăpam de ea.


Placebo - "The Bitter End" (live):

Un "mulţumesc!" din suflet...

"Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita." (Tagore)

În viaţa fiecăruia dintre noi există (sau ar trebui să existe) persoane pe care le apreciem, oameni deosebiţi, care într-un fel sau altul ne îndrumă prin necunoscut. E vorba de acele suflete care sunt în momentul potrivit, la locul potrivit, alături de noi şi a căror amintire va ramâne mereu vie, în ciuda trecerii timpului, pentru că ei îşi pun amprenta în formarea noastră.

Asemenea persoane demne de admirat şi respectat sunt rare... de aceea, atunci când întalneşti pe cineva aşa, apreciază-i valoarea.

Pentru acele câteva persoane care au pus până acum o "cărămidă" la baza sufletului meu, un sincer "MULŢUMESC!"


AC/DC - "You Shook Me All Night Long" (live):

Hai să ne jucăm...

"Dragostea este un joc ciudat: sau amândoi câstigă sau amândoi pierd!" spunea Octavian Paler...

Un joc în doi, o competiţie în care niciunul nu vrea să piardă ...de fapt, o lupta a ta cu tine însuţi. De ce ne jucăm? Pt că vrem să pastrăm în interior frumuseţea copilăriei? Pt că ne place să ne întrecem? Pt că aşa învaţăm mai bine...?

Iubirea e jocul preferat al tuturor. Deşi nimeni nu-l înţelege, fiecare vrea să-l câştige. Fiecare joacă după regulile sale: unii riscă prea mult, alţii se tem prea mult; unii oferă necondiţionat, alţii nu se mai satură să primească fară să dea nimic în schimb...

Ce simplu e să-ţi baţi joc! Ce uşor poţi cădea în propria capcană! Câştigăm sau pierdem amândoi...

Hai să ne jucăm cu cuvintele, cu privirile, cu ploaia...cu muzica, cu stelele...chiar şi cu noi înşine; dar să nu ne jucăm cu sentimentele celuilalt....


Ville Valo and Natalia Avelon - "Summer Wine":

curaj

"Curajul este vederea peste propria fiinţă şi orice primejdie, a unui scop.” (Nicolae Iorga)

Atunci când vrem cu adevarat să ne atingem un scop, trebuie să trecem prin diferite etape; şi poate cu cât e mai mare primejdia, sau cu cât simţim idealul mai înalt, cu atât ne dorim mai mult sa ni-l îndeplinim. şi atunci primejdia devine o provocare, iar noi devenim propriul nostru rival. Atunci când avem forţa de a ne înfrunta pe noi înşine, deja facem jumătate din drumul catre ideal. În schimb, dacă lăsăm frica să ne acapareze, drumul devine tot mai obositor, iar primejdia - un zid tot mai înalt - care ne împiedică să mai vedem scopul.

A fi curajos înseamnă, pentru mine, să ai şi o mică doza de nebunie, sa fii capabil să-ţi asumi orice risc şi consecinţele faptelor tale, să iei din tot ceea ce te înconjoara, ceea ce iţi foloseşte în încercarea de a-ţi îndeplini visul, pentru că a fi curajos nu înseamnă neaparat că îţi vei şi atinge scopul.
Curajul este doar unul din paşii spre success; nu e singurul, dar e un pas important.


Manowar - "Master Of The Wind" (live):

life and death...

“Vă gândiţi la voi ca fiind oameni în căutare de trezire spirituală, când de fapt, voi sunteţi fiinţe spirituale încercând să faceţi faţă la trezirea constiinţei umane.” (Neale Donald Walsch)

Unii dintre noi de multe ori ne subapreciem şi pentru a căpăta mai multă încredere, tindem spre ceva divin, pentru că avem impresia că trezirea spirituală ne va uşura existenţa, poate pentru ca o asociem în sinea noastră cu nemurirea. Acceptăm mult mai uşor ideea de continuitate.
Pe de altă parte, cu toate că sufletul este nemuritor, omul se obişnuieste mai greu (sau deloc) cu ideea că trupul său este trecător (de aceea încearcă să facă faţă la trezirea constiinţei umane). Este mult mai dificil să accepţi moartea.


Rammstein and Sharleen Spiteri - "Stirb nicht vor mir" (Don't die before I do):

DE CE?

Întreaga noastră viaţă se bazează pe întrebări. Încă de la o vârstă fragedă ne întrebăm parinţii diferite lucruri mărunte. Pe măsură ce creştem, întrebarile care încep cu "de ce..." capătă mult mai multă profunzime. Această întrebare ajuta mult la obţinerea unor răspunsuri, dar de cele mai multe ori aduce după ea şi alte întrebări.

De ce da? - De ce nu?

Mereu vrem să aflăm cauza. Poate că aceste întrebări ne deschid ochii către noi orizonturi; poate că, din contră, ne tulbură şi nu mai înţelegem nimic.
Pentru mine, orice lucru are o natură dublă (pozitivă şi negativă), de aceea, răspunsurile pe care le poate aduce o întrebare sunt “cu două feţe”, adică au şi părţi bune şi părţi rele.
"De ce?" nu e o simplă întrebare; e un mod de a descoperi, de a pătrunde în lumea din exterior sau de a încerca să cunoşti mai bine sufletul tău.
Oamenii se tot întreabă "De ce…?" , dar foarte puţini pun punctul pe “i” şi întreabă despre lucruri care merită explorate.

Cineva mi-a spus că mult mai importantă decât "De ce?" este întrebarea "Cum?".....


HIM - "The Funeral Of Hearts" (live):

Ville Valo :D

HIM - "Vampire Heart" (live):

"I love your skin so white...."

HIM - "Gone With The Sin":

sing to me, baby :)

Pascal Obispo and Natasha St. Pier - "Frozen":