froZen universe

Când îngerii pleacă...

2011-11-17T01:42:00.001+02:00

Bosquito - "Când îngerii pleacă":

o mie de ani

2011-10-25T02:57:00.002+03:00

Atât de departe îmi pari, de parcă mi-ar lua o mie de ani ca să ajung la tine... De parcă lumea s-a rupt în două în clipa când trenul te chema, şi tot ce îmi rămânea era un cer care ne privea cum ne depărtam.

Mi-e dor de tine de parcă nu te-am văzut de o mie de ani. Cum fereastra e prea mică şi nu cuprinde fiecare trăsătură a chipului pe care aş dori să-l ating, mâinile mele rămân adăpostite de buzunarele care ar trebui să mi le încălzească în lipsa ta, dar rămân reci.

Şi lumea e rece, totul e rece. Numai în braţele tale e cald. Şi mi-aş dori atât de mult să surprindem toamna de pe aceeaşi bancă...

Christina Perri - "A Thousand Years":

PS: Nu îmi place Twilight, ci melodia.

bloodstream

2011-10-17T02:30:00.000+03:00

Stateless - "Bloodstream":

Serenity

2011-10-03T23:08:00.000+03:00

Serenity - "Velatum":

Zidul

2011-10-03T01:38:00.003+03:00

sursă foto

mi-am aşezat tâmplele

de marginea zidului

acolo zac amintirile

rupte din viaţă

nu, nu sunt moarte

nu sunt nici vii

sunt doar agonie

şi extaz

şi între două clipiri

de pleoape

am mai adăugat o cărămidă

prinde-mă de mâna destinului

călătorule

du-mă la fântâna dragostei

melancolia sărată mi-a crăpat buzele

şi tot ce văd e zidul

Stateless - "Bloodstream":

take me for a little while

2011-09-29T22:26:00.001+03:00

David Coverdale & Jimmy Page - "Take Me For A Little While":

despre dragoste

2011-09-20T20:32:00.001+03:00

Un articol foarte interesant, aici. Este un interviu luat Părintelui Pantelimon de la Mănăstirea Oasa, în care acesta vorbeşte despre dragoste şi oferă nişte răspunsuri foarte interesante la întrebări care ne frământă în momentele foarte grele din viaţă. Mai jos, transcriu câteva fragmente care mi-au atras atenţia în mod deosebit, însă articolul acela merită citit până la final.

"- Cum ar trebui să iubim, părinte? Unde greşim, de tot ajungem să o luăm de la capăt?

- Nu ştim să ne dăruim. Nu avem exerciţiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educă pe oameni în direcţia propriilor dorinţe, îi învaţă să se iubească întai de toate pe ei, să-şi urmarească propria împlinire. Şi dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveşte fericirii proprii. Am o carieră, am o casă, am şi o iubită! Dar nu iubim cu adevarat decât atunci când facem acest exerciţiu al ieşirii din sine şi când începem să ne exersăm în dăruire, să ne antrenăm puterea de iubire. Să iubeşti înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt. Să te gândeşti cum poţi tu să-l ajuţi pe celălalt, cum poţi să-i vii în întâmpinare, cum să-l odihneşti, cum să-l scuteşti de un efort, cum să-i faci o bucurie, cum să-i gateşti o mâncare bună, cand e obosit. Trebuie să înveţi să traieşti prin celălalt şi pentru celălalt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi. Intenţiile, gândurile în sine nu au nici o valoare în absenţa lor. E plină lumea de ele. Făcând gesturi te şi verifici pe tine, dacă poţi cu adevarat să iubeşti. Am citit de curând într-o carte cum un deţinut politic ţăran, închis la bătrâneţe, primea de la băbuţa lui scrisori, în care ea punea si cate o floare presata. Asta înseamnă iubirea. Şi chiar mai mult. Să dăruieşti atunci când eşti epuizat, când nu mai ai nici o forţă. Nu există scuză să nu dăruieşti.Dacă dai din prisos, când ţi-e bine şi-ţi vine uşor, nu are valoare. Atunci când nu mai poţi şi vrei totuşi să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primeşti forţa de la Dumnezeu şi ajungi să faci mai mult decat credeai că eşti capabil. Să te daruieşti atunci când nu mai poţi te leagă cu adevarat de celălalt şi-l face şi pe celălalt să se deschidă, să dăruiască la rândul lui. În iubire, trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Şi atunci, ca în Evanghelie, nimicul se transformă, şi pâinea şi peştii ajung tuturor."

"- De ce e atât de importantă fidelitatea? Cunosc persoane care spun că-şi iubesc partenerii, deşi îi mai înşală din când în când, şi că asta nu are nici o importanţă, atâta timp cât nu sunt sentimente la mijloc.

- Se mint singuri. Infidelitatea e o formă de consum. E foarte urât să-i consumi pe ceilalţi, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fără fidelitate, nu poţi ajunge la nivele mai profunde. Numai aşa poţi evolua. Or, daca îţi permiţi alternative, înseamnă că nu eşti dispus să înfrunţi blocajul, că vrei să îl ocoleşti. Dacă îţi refuzi alternativa, atunci nu mai eziţi, depăseşti criza şi vezi şi ce potenţial zace în tine şi în celălalt. Şi eşti mai câştigat şi mai bogat ca înainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinată şi foarte profundă, care nu mai stă doar în îndragostirea trupească. Efortul puţin înseamnă devenire puţină, înseamnă să fugi de împlinirea de sine. Vedeţi, nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Înviere. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că în creaţie toate se cer după cruce. Aşa se manifestă iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Pentru că asta e condiţia noastră căzută, consecinţa căderii în păcat. Nu ni se dă nimic, dacă nu jertfim ceva. Şi iubirea e o jertfă. Jertfeşti sinele tău, ca să-ţi apropii sinele celuilalt. E o renunţare la tine. Sacrificiul dă profunzime oricărei relaţii. E cel care fixează iubirea. Să te îndragosteşti e uşor, dar să iubeşti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de înviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarată! Nu se poate fără. Fără cruce, e calea usoară, comodă. Neştiind să suferim cu bucurie, să umplem suferinţa de rost, fugim, de fapt, de viaţă. Şi tot ce primim e de mâna a doua. Toate bucuriile şi iubirile sunt diluate. Tot ce trăim e searbăd."

noi...

2011-09-18T21:22:00.001+03:00

update :)

......................................................................................................................

Bon Jovi - (You Want To) Make A Memory:

lungul drum către noi

2011-07-29T22:52:00.001+03:00

Mai sunt câteva zile şi voi putea auzi acea inimă care bate doar pentru mine... voi putea simţi, în sfârşit, prezenţa acelui trup care străbate mai bine de 2000 de km, de dragul meu. Mereu am fost doar eu, pe un drum la capătul căruia nu mă aşteptau decât iluzii ce mă ademeneau într-un nicăieri abisal. Acum, paşii ni se vor intersecta într-o gară prăfuită dintr-un oraş aglomerat, mă va lua de mână şi vom porni pe un drum al nostru, unul viu, real, un drum pavat cu sentimente curate.

Poate că sufletul meu încă mai resimte unele apăsări, nelinişti, unele cicatrici nu vor fi niciodată vindecate complet, însă ele fac parte din mine. Nu aş fi crezut în veci că există acel suflet al meu care să fie capabil să mă suporte, să mă înţeleagă şi mai ales... să mă iubească. Pentru că dragostea nu a fost nicicând de partea mea.

Voi reveni cu fotografii, căci aşa cum am împărţit cu voi suferinţa, vreau să împart şi bucuria, amăruie, ce-i drept, pentru că dulcele e prea leşinat pentru gusturile mele. I-am promis acum mult timp cuiva drag de aici, că dacă voi avea parte de ceva frumos, voi posta... şi obişnuiesc să îmi ţin cuvântul.

Închei cu multe zâmbete, puţine lacrimi, nerăbdare cât cuprinde şi dor...

Adrian von Ziegler - "Forevermore":

Finlanda... un vis frumos...

2011-07-20T23:50:00.005+03:00

Apocalyptica - "Conclusion":

The theme song from the game Elder Scrolls III: Morrowind:

Tarot - "Pyre Of Gods":

......

2011-07-20T23:35:00.001+03:00

Apocalyptica - "Harmageddon":

??

2011-07-20T09:49:00.005+03:00

Are cineva idee cum a ajuns blogul meu aici ? Nu l-am înregistrat eu acolo, dar văd că figurează.

lady bird

2011-07-20T09:05:00.003+03:00

Nancy Sinatra & Lee Hazlewood - "Lady Bird":

...

2011-07-17T01:57:00.001+03:00

A plouat... câţiva nori rebeli au făcut spectacol, au trezit la viaţă noaptea, au spălat aerul si mi-au arătat cât îmi este dor de o evadare din mine însămi. Furtună si insomnie...ce frumos se aud picăturile ce nu se îndură să mă părăsească. Si fulgerele...si luna... mă ademenesc afară.

blood like lemonade

2011-07-16T00:56:00.002+03:00

Morcheeba - "Blood Like Lemonade":

soarta unei flori

2011-07-12T23:03:00.002+03:00

Soarta unei flori

e să-şi ţină rădăcinile înfipte în pământ

asemeni unei realităţi ce-şi trage seva dintr-un vis.

Ofilită de dor

caută răspunsuri

în izvorul dragostei

aflat la mare adâncime

în suflet.

Până când o mână o rupe.

HIM - "One Last Time":

la pădure

2011-07-12T15:07:00.002+03:00

Lauri Ylonen - "Heavy":

Words...

2011-07-08T00:57:00.003+03:00

Neil Young - "Words (Between the Lines of Age)":

Underneath

2011-07-07T01:13:00.001+03:00

Tarja Turunen & Jyrki69 - Underneath (Live):

Paranoid

2011-07-06T23:26:00.001+03:00

Ozzy Osbourne & Metallica - Paranoid (live):

Wuthering Heights

2011-07-03T19:20:00.007+03:00

"Wuthering Heights" (La răscruce de vânturi).Atât filmul (versiunea din 2009), cât şi cartea, m-au impresionat foarte mult, încât le-am aşezat pe cea mai înaltă treaptă în topul preferinţelor mele. Am descoperit filmul din întâmplare şi după ce l-am văzut, am spus că trebuie neapărat să citesc şi cartea. Filmul este bazat pe carte şi redă în linii mari acţiunea romanului, însă acesta din urmă este mult mai complex şi unele întâmplări sunt descrise diferit, iar trăsăturile tuturor personajelor sunt mult mai pregnante. Însă filmul cu Tom Hardy este reuşit, este o adaptare potrivită şi merită urmărit, mai ales pentru interpretarea excepţională a personajului Heathcliff.

Cele două se îmbină foarte bine, cartea explica mult mai bine anumite scene din film, iar filmul redă vizual într-un mod marcant esenţa cărţii. Filmul este în două părţi a câte o oră şi jumătate fiecare, dar mi-ar fi plăcut să văd o miniserie, eu una nu mă mai satur de el, l-am urmărit de mai multe ori şi sunt sigură că după un timp, îl voi revedea cu aceeaşi mare plăcere.

"Wuthering Heights" a fost singurul roman pe care l-a scris Emily Bronte, tânăra autoare murind la numai 30 de ani. O poveste cutremurătoare de dragoste şi răzbunare, ce îi are ca eroi pe Catherine Earnshaw şi Heathcliff. Sentimente ce nu cunosc bariere, suflete condamnate la o tortura de a nu se putea rupe unul de celălalt în ciuda tuturor impedimentelor, ambiţii şi orgolii, dorinţa de avere, secolul XIX, caractere puternice, moartea ce nu redă liniştea...
Romanul a şocat criticii acelor vremuri şi iniţial a fost respins de edituri, văzând lumina tiparului abia un an mai târziu. Iar de atunci, dragostea dintre Cathy şi Heathcliff a sfidat timpul...

Voi scrie mai jos nişte fragmente preferate din carte, unele dintre ele se regăsesc şi în film:

<< "Wuthering Heights e denumirea reşedinţei domnului Heathcliff. O poreclă provincială potrivită pentru a evoca vuietul vântului ce se dezlănţuie în jurul casei pe timp de furtună. Pe acele culmi, desigur, aerul e tăios şi rece; şi nu e greu de ghicit cu ce putere porneşte vântul de miazănoapte peste creste, judecând după apriga înclinare a câtorva brazi pitici, sădiţi în apropierea casei şi a unor tufe prăpădite, cu crengile întinse într-o singură parte, cerşind parcă pomană de la soare. (...)"

" (...) - Multe lucruri trebuie lămurite înainte de a răspunde aşa cum se cuvine la întrebarea asta, zisei eu emfază. Mai întâi de toate, îl iubeşti pe Edgar?
- Fireşte că-l iubesc. Cine nu l-ar iubi? răspunse ea. Atunci i-am pus următoarele întrebări, care nu erau nepotrivite pentru o fată de douăzeci şi doi de ani, câţi avea.
- Pentru ce-l iubeşti, domnişoară Cathy?
- Prostii! Îl iubesc... şi-atâta tot.
- Ba deloc, trebuie să-mi spui: pentru ce?
- Ei bine, pentru că e frumos şi-mi place să stau cu el.
- Prost lucru, am observat eu.
- Şi pentru că e tânăr şi vesel.
- Tot prost.
- Şi pentru că mă iubeşte.
- Asta n-are de-a face cu ce vorbim noi.
- Şi va fi bogat şi-mi convine să fiu cea mai mare doamnă de prin partea locului, şi să fiu mândră că am un bărbat ca el.
- Ăsta-i cel mai prost lucru dintre toate. Şi acum spune-mi, cum îl iubeşti?
- Aşa cum iubeşte toată lumea... eşti cam prostuţă, Nelly.
- Ba deloc, răspunde-mi.
- Iubesc pământul de sub picioarele lui, şi aerul de deasupra capului lui, şi orice obiect pe care îl atinge, şi fiecare vorbă pe care o rosteşte. Iubesc toate privirile lui, toate faptele şi toată făptura, aşa cum este. Acum ţi-am spus!
- (...) Şi acum, să auzim de ce eşti nefericită. Fratele dumitale va fi mulţumit; cred că bătrâna doamnă şi bătrânul domn Linton nu se vor împotrivi; vei scăpa dintr-un cămin dezonorat şi lipsit de confort şi vei intra într-o casă bogată şi respectabilă; apoi, îl iubeşti pe Edgar, şi Edgar te iubeşte. Totul pare să fie neted şi uşor. Unde-i piedica?
- Aici şi aici! răspunde Catherine lovindu-se cu o mână de frunte şi cu alta pe piept, adică.... acolo unde sălăşluieşte sufletul. În capul meu şi în inima mea, sunt încredinţată că greşesc. (...) dacă m-aş mărita cu Heathcliff, m-aş simţi degradată, aşa că el nu va şti niciodată cât îl iubesc, nu pentru că-i frumos, Nelly, ci pentru că el e mai mult eu însămi decât sunt eu - eu însămi. Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al lui şi al meu sunt la fel, iar între al lui Linton şi al meu e o deosebire ca între o rază de lună şi un fulger, sau ca între gheaţă şi foc. (...) În acestă lume, marile mele suferinţe au fost ale lui Heathcliff: le-am văzut şi simţit pe toate de la început. Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că eu nu mai fac parte dintr-ânsa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă. (...)"

" - Dumneata crezi că aproape m-a uitat? Oh, Nelly! Dumneata ştii că nu-i adevărat! Nu-i aşa? Dumneata ştii tot atât de bine ca mine că pentru fiecare gând pe care-l are pentru Linton are o mie de gânduri pentru mine! În cea mai nefericită perioadă a vieţii mele m-a chinuit şi pe mine îndoiala; cu această temere m-am întors astă-vară, dar acum numai dacă mi-o va spune ea, cu gura ei, aş mai putea admite o asemenea idee înfiorătoare. Şi atunci Linton n-ar mai însemna nimic, nici Hindley, nici toate visele pe care le-am avut vreodată. Viitorul meu ar fi cuprins în două vorbe: "moarte" şi "iad". Viaţa, după pierderea ei ar fi un iad. Am fost un nătărău când mi-am închipuit că preţuia dragostea lui Edgar Linton mai mult decât pe-a mea. Dacă el ar fi iubit cu toate puterile făpturii sale firave, n-ar putea iubi nici în optzeci de ani atât cât pot iubi eu într-o zi. Iar inima Catherinei este tot atât de fierbinte ca şi a mea şi mai degrabă ar încăpea toată apa mării într-un şipot decât să poată pune Linton stăpânire pe toată dragostea ei."

" În cele din urmă, Catherine făcu o mişcare , şi eu mă simţii uşurată: îşi ridică mâna şi-i puse braţul în jurul gâtului, lipindu-şi obrazul de obrazul lui; iar Heathcliff, copleşind-o cu mângâieri frenetice, zise cu sălbăticie:
- Acum abia îmi arăţi cât ai fost de crudă... crudă şi falsă. De ce m-ai dispreţuit? De ce ţi-ai trădat propria-ţi inimă, Cathy? Nu găsesc nici un cuvânt de mângâiere. Meriţi să suferi. Tu te-ai ucis singură. Da, poţi să mă săruţi şi să plângi, poţi să-mi storci sărutări şi lacrimi: ele te vor arde... te vor condamna. M-ai iubit... atunci cu ce drept m-ai părăsit? Cu ce drept... răspunde-mi... m-ai părăsit pentru un biet capriciu pe care l-ai simţit faţă de Linton? Căci nici suferinţa, nici degradarea, nici moartea, nici Dumnezeu şi nici Satana nu ne-ar fi putut despărţi! Tu, de bunăvoie, ai făcut-o: nu eu ţi-am zdrobit inima... tu ţi-ai zdrobit-o, şi, zdrobind-o pe a ta, ai zdrobit-o pe a mea. Pentru mine e şi mai greu, pentru că sunt sănătos. Crezi că eu vreau să trăiesc? Ce fel de viaţă voi duce eu, dacă tu... Doamne! Ţie ţi-ar plăcea să trăieşti când sufletul ţi-e în mormânt?
- Lasă-mă-n pace! Lasă-mă-n pace! zise Catherine plângând în hotote. Dac-am greşit, îmi plătesc greşeala cu viaţa. E destul! Şi tu m-ai părăsit, dar eu nu te condamn! Te iert, iartă-mă şi tu!
- E greu să ierţi când vezi cu ochii ăştia şi simţi cu mâinile astea slabe, răspunse el. Sărută-mă din nou şi nu mă lăsa să-ţi văd ochii! Te iert pentru ce mi-ai făcut. Îmi iubesc ucigaşul... dar pe al tău cum l-aş putea iubi?"

" Am căutat şi-am descoprit uşor cele trei pietre funerare pe povârnişul de lângă mlaştină. Cea din mijloc era cenuşie şi pe jumătate năpădită de buruieni, cea a lui Edgar Linton acoperită de iarbă şi muşchi, iar a lui Heathcliff, încă goală.
Am zăbovit printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce, senin; am urmărit fluturii ce zburau printre ierburi şi clopoţei, am ascultat vântul suav ce adia prin iarbă, şi m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei ce odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?!" >>

Cei care vor să vadă filmul, pot urmări cu subtitrare în română aici, partea întâi, iar aici, partea a doua. Pentru a nu exista probleme, daţi play şi aşteptaţi să se încarce. Cartea se găseşte şi în format electronic, aici.

Ca fapt divers, se pare că dragostea personajelor principale a fost atât de mare încât cei care le-au dat viaţă, Charlotte Riley şi Tom Hardy, s-au îndrăgostit şi în viaţa reală, la filmări, acum fiind logodiţi.

Pat Benatar - "Wuthering Heights" (Kate Bush cover):

♥

2011-07-03T00:17:00.004+03:00

La mulţi ani, AMORE!!

Katie Melua - "Nine Million Bicycles" (live):

northern lights

2011-06-10T17:46:00.001+03:00

Axel Rudi Pell - "Northern Lights":

Numărătoarea inversă

2011-06-09T11:35:00.006+03:00

Suflete, n-am mai vorbit de mult timp. Simt că secundele-mi scapă printre degetele fragile ale fiecărei zile şi îmi răpesc părţi din tine.

Azi simt că viaţa este o numărătoare inversă: până la întâlnirea a două mâini, până la o zi când tumultul se va calma, până la o gură mare de aer, până la o nouă suferinţă, până când zâmbetul se va recontura apoi pe chip, până la o nouă zdruncinătură, până la un succes mult dorit, până la o nouă provocare...

Când te înhami la ceva destul de greu, trebuie să găseşti forţa de a rezista.

Amorphis - "From The Heaven Of My Heart":

for what it's worth...

2011-05-25T16:38:00.003+03:00

The Cardigans - "For What It's Worth":

Parfum

2011-05-24T02:00:00.001+03:00

"Esenţele tari se ţin în sticluţe mici."

Mi-am strâns lacrimile într-o sticluţă... erau roşii, căci suferinţa muşca din inima mea asemeni unui câine turbat. Lacrimi de sânge, de foc, picătură cu picătură umpleau sticluţa inimii, până în ziua când ochii mi-au secat. Din visurile ce s-au stins asemeni unor stele căzătoare, am presărat puţin praf strălucitor, lumină frântă în mii de bucăţele...
Am lăsat aerul nopţilor de mai să amestece totul până a rezultat un parfum numai al meu. Te întrebi câte miresme ascunde? Aşează-te pe iarbă şi lasă vântul să-ţi încurce părul, închide ochii şi încearcă să ghiceşti.

Desculţă, cu flori în păr şi în mâini, te aştept să vii aşa cum ai promis.

Natalie Merchant - "My Skin" (Perfume: The Story Of A Murderer):

Evergreen

2011-05-21T09:09:00.005+03:00

The Wishing Tree - "Evergreen":

:-)

2011-05-19T22:05:00.003+03:00

HIM - "The Sacrament":

Mai

2011-05-10T04:24:00.002+03:00

Mai atins de culoare,

Mai plin de dor,

Mai rupt din soare,

Mai dulce-acrişor,

M-ai dus departe prin vise,

M-ai aruncat în sus să zbor,

Mai în lumini stinse,

M-ai făcut să te ador...

Când se aşterne tăcerea, unele lucruri nu se mai pot auzi decât cu sufletul.

Iubesc luna Mai.

Alternosfera - "Flori de mai":

:)

2011-04-29T14:30:00.007+03:00

The Cure - "Friday, I'm In Love":

fade to black...

2011-04-28T20:30:00.004+03:00

Metallica - "Fade To Black" (live):

cireşi amari

2011-04-28T03:02:00.004+03:00

Azi, cerul meu e plin de flori;

picură petale pe chipul uimit de măreţia cireşilor amari,

iar vântul răscoleşte gândurile...

Aici este un colţ de rai

unde parfumul clipelor frumoase dăinuie mult timp,

unde paşii îşi păstrează urmele,

şi unde răsună glasurile bătăilor inimii.

Mi-aş lăsa trupul pradă florilor,

să mă acopere,

să mă învelească.

Atât de multe petale am strâns în suflet!

Şi cât dor!

Ar trebui să nu mai doară.

Dar toate dor, şi dorul tot,

îl iau şi îl împart cu tine...

Alexandrina Hristov - "Tu cu soarele" (live):

wish you were here

2011-04-20T01:38:00.000+03:00

Pink Floyd - "Wish You Were Here" (live):

.........

2011-04-19T21:54:00.000+03:00

Apocalyptica feat.Cristina Scabbia - "S.O.S. (Anything But Love)":

dorul călător...

2011-04-17T23:26:00.000+03:00

Tudor Gheorghe - "Dorul călător":

Ploieşti

2011-04-17T00:20:00.005+03:00

U2 - "Where The Streets Have No Name":

balauri

2011-04-12T21:21:00.000+03:00

Sully Erna - "Avalon":

candelă

2011-04-05T12:30:00.001+03:00

Dimmu Borgir - "The Fallen Arises":

24 de pomi

2011-03-31T03:10:00.127+03:00

Copilul nebun al Primăverii numără azi copacii înmuguriţi din grădina sufletului său. Unii au crescut cocoşaţi, căci atunci când se formau, grindina i-a lovit, frigul le-a pătruns nuielele sau căldura sufocantă le-a tăiat avântul. Alţii, au fost ocrotiţi de streaşina casei şi au crescut drepţi, chiar dacă nu foarte înalţi. Copilul a avut grijă să împrejmuiască grădina cu gard din lemn şi acela a devenit locul lui, locul unde primeşte pe cine vrea şi unde se simte în siguranţă. Uneori se mai caţără în ei, se mai zgârie în crengi, dar se simte sus, rupt de pământ, plutind în amintiri, vise, speranţe frânte şi privind cerul, se pierde în culoarea lui.

Azi îşi ia inima-n dinţi şi jucăuş, dar cu putere, mai sădeşte încă unul, ca în fiecare an.

Cândva, poate va avea casa lui într-un copac, aşa cum a visat mereu. Însă e nevoie ca anii să treacă, pentru ca măcar un copac să devină atât de rezistent încât să suporte greutatea. Şi ar fi nevoie să taie din alţii cu ramurile dese ca să aibă din ce să o construiască. Până atunci... are grijă de grădina lui, curăţă pomii de crengile uscate.O mierlă a poposit pe gard, nu se sperie, îndură vântul. Parcă a venit şi ea să transmită un gând bun.

Azi, aerul are mai mult oxigen şi copilul simte că respiră cu adevărat... şi cu un ochi plânge, iar cu celălalt râde. Ştie că azi e mai mult decât ultima zi din martie...

The Goo Goo Dolls - "Better Days":

Să ne imaginăm... povara conştiinţei

2011-03-15T18:04:00.003+02:00

Să ne imaginăm conştiinţa asemeni unui vas pe care îl ţinem deasupra capului. Nu am putea să scăpăm de el, s-ar mări sau s-ar micşora direct proporţional cu remuşcările, regretele, greşelile noastre, ar fi o parte din noi şi totodată în exteriorul nostru. Vasul, o prelungire a gândului, a minţii noastre, nu va putea fi înlăturat, ci doar umplut sau golit.

Poate că unii ar sta numai ascunşi în casă, pentru a nu vedea nimeni greutatea ce îi doboară; în lumea obişnuită, ei profită de faptul că vasul este invizibil şi pot merge drepţi, păşind curajoşi spre noi orizonturi, "scopul scuză mijloacele", îşi spun în sinea lor. Însă, aici, vasul ar fi atât de mare încât nu ar suporta durerea. Ar fi acolo, zi de zi, până când, neştiind cum să mai scape de el, ar încerca să-l spargă. Degeaba. Asta i-ar răni şi mai mult, căci ar simţi ca şi cum şi-ar da cu ciocanul peste degete. Singurul mod prin care povara s-ar diminua, ar fi să înveţe din greşeli, să devină mai buni şi mai modeşti, să nu mai calce în picioare sentimentele, sufletele altora.

Alţii ar ieşi în lume, căci, îngrijindu-se de ei înşişi, trăind frumos, vasul lor ar fi mic, uşor de suportat, plin cu mulţumire sufletească. Ei sunt oamenii corecţi, sinceri, cei care ajung departe prin forţele proprii, cei care nu caută "victime" pe care să le amăgească cu iluzia iubirii, cei care trăiesc simplu sau complicat, dar cu sufletul curat.

Mai sunt şi cei care oscilează. Ei se îngreunează singuri asumându-şi greutatea altora, crezându-se vinovaţi fără motive concrete.

O conştiinţă are fiecare. Mai devreme sau mai târziu, poate nu atunci când se doreşte, dar la un moment potrivit, cei care cred că pot "fenta" soarta, se vor lovi de propriile greşeli. Cei care au rănit cu bună ştiinţă, vor fi şi ei răniţi. Cei care şi-au bătut joc şi au angrenat suflete curate în tot felul de situaţii urâte, îşi vor avea povara şi suferinţa binemeritată.

Conştiinţa mustră, de aceea mulţi preferă să se prefacă şi să se complacă într-o viaţă derizorie. Căci dacă nu ai conştiinţa curată, vasul uşor, nu eşti decât un chip schimonosit ascuns după măşti, iar cândva vei fi doborât de propria ta greutate.

Pelageya - "Ptashechka":

"Îşi scot strămoşii degetele-afară..."

2011-03-13T01:53:00.000+02:00

Tudor Gheorghe - "Primavara":

:D

2011-03-09T22:59:00.004+02:00

Nu mă mai satur de muzica lui...

Horia Brenciu - "Fac ce-mi spune inima":

falling in and out of love

2011-03-08T21:58:00.001+02:00

Lita Ford - "Falling In And Out Of Love":

Blackout

2011-03-07T02:03:00.000+02:00

Novadriver - "Blackout" (The Crow):
Publicaţi postare

.........

2011-02-26T23:17:00.002+02:00

Popas Band - "What you are":

:)

2011-02-23T23:08:00.004+02:00

Eu şi Ploieştiul iarna... Click aici.

The Haunting

2011-02-20T13:06:00.002+02:00

Kamelot & Simone Simons - "The Haunting" (live):

zâmbete...

2011-02-18T03:54:00.004+02:00

Ne jucăm cu primăvara de-a v-aţi ascunselea printre bucăţi de gheaţă, iar umbrele noastre merg mână-n mână, căutând acel loc încolţit de primele semne ale căldurii. Zâmbetul tău îmi gâdilă privirea.

- Ţi-am zis că te iubesc?

- De 1000 de ori. Şi eu te iubesc...

- Şi am să îţi spun întotdeauna.... pentru că te iubesc!

Zâmbesc şi eu cu bucurie-n suflet, privindu-ţi chipul senin.

- Ne ascundem noi în iubire, să ne caute primăvara?

HIM - "Under The Rose":

câte plecări, atâtea opriri...

2011-01-11T03:30:00.005+02:00

Mă opresc din drum ca să-mi trag răsuflarea. Stelele sunt multe, iar noaptea e lungă... şi mi-e somn.

Te aştept, de data aceasta, la răscruce de vise. Când ajungi, te rog, păşeşte încet, ca să nu mă trezeşti. Doar ia-mă în braţe şi înveleşte-ne cu o bucată de cer. Nu ştiu când se vor ivi zorii, nici nu vreau să mă gândesc. Sunt prea obosită. Şi mi-e tare dor de tine.

Trecătorilor dragi, vă rog păşiţi uşor. Aici se doarme....

HIM - "Gone With The Sin" (live):

familiar taste of poison

2011-01-08T16:32:00.000+02:00

Halestorm - "Familiar Taste Of Poison":

numai tu... cu ochii tăi verzi...

2011-01-07T03:35:00.001+02:00

Alexandrina Hristov - "Numai tu":

......

2011-01-07T00:24:00.002+02:00

Lux Aeterna: "Requiem For A Dream" Theme (cover):

tu

2011-01-05T22:52:00.006+02:00

"porţile percepţiei

sunt multe căi de-a le deschide

imaginează-ţi bărbatul ideal la 10 cm de tine

şi nu-l poţi atinge

ce vei face?

el nu pleacă, el rămâne

tu doar trebuie să înveţi să priveşti

şi la un moment dat

vei închide ochii

şi el va fi deja în tine

fără să te atingă"

(Ionuţ Caragea, poezia "Prin efracţie")

Conexiuni - "Tu":

şiret...

2011-01-04T00:02:00.000+02:00

E bine să fii şiret. Dar, dacă nu poţi, ce faci? Dacă prin natura ta eşti o sfoară, o panglică sau o simplă aţă? Dacă vrei să legi anumite idei sau să dezlegi anumite cizme, dar nu ai fost creat ca un şiret? Tot te legi, tot faci bucle, tot te răsuceşti în nelinişti şi nervi, pentru că nu ştii, nu ai cum să fii sau nu poţi să devii şiret.

Sau poate uneori simţi nevoia să te încalţi şi să ieşi din tine, dar constaţi că n-ai şireturi. Şi atunci mergi desculţ... şi tot mergând aşa, constaţi că era mai bine să fi fost şiret sau să ai şireturi.

Vreau să iau lecţii de şiretat, dar cum rămâne cu şireteniile?

Metallica - Until It Sleeps (S&;M, live):

scrisoare din viitor

2010-12-30T14:19:00.001+02:00

Iubitul meu...

Ţi-aş povesti cum paşii mi-au fost purtaţi în acel loc ascuns, undeva departe, la marginea pădurii.... dar nu ştiu cum am ajuns acolo... vântul îmi sufla în păr, mergeam pe poteca îngustă, plină de bolovani, priveam în jos şi deodată m-am trezit în faţa unei uşi din lemn greu. Pierdusem noţiunea timpului, se înnoptase şi mi-era frig. Poate din curiozitate, sau poate de frică să nu mă atace vreo bestie sălbatică de prin preajmă, am apăsat clanţa. Spre surprinderea mea, uşa s-a deschis, iar eu am intrat.

Părea o casă abandonată, aproape goală.... pe zidul din nord era un tablou înfăţişând cupidonul şi tolba lui plină cu săgeţi, iar tavanul avea o crăpătură pe unde pătrundeau firicele de apă. Gemuleţele ferestrelor nu mai fuseseră demult curăţate, aşa că nu prea reuşea să pătrundă nicio rază a lunii. Pe pervaz, într-un colţ, era un ghiveci cu un cactus; liniştea era tulburată doar de respiraţia mea îngreunată din cauza lipsei de oxigen, căci locul nu mai fusese demult aerisit.
Am văzut şemineul cu cărbuni vechi şi am avut o idee, să caut ceva cu ce să aprind focul, iar în cele din urmă am găsit nişte chibrite şi câteva surcele de care s-a luat flacăra.

Se făcuse jar. M-am ghemuit pe covorul plin de praf din faţa şemineului, şi am închis ochii, ca-ntr-un dulce vis. Simţeam un parfum, nu-l recunoşteam, poate era doar gândul meu, dar nu avea al cui să fie, decât al tău. Ceva m-a îndemnat să vin aici, fără să-mi dau seama. Tu, îngerul cu ochii trişti şi aripile negre, tu... mă priveai din umbră, aşteptând în acelaşi loc un suflet la fel de singur ca şi tine.

Am deschis ochii şi chipul tău prindea contur, privirea ta, de un verde tăios, îmi tăia respiraţia.

Te apropiai uşor de mine, dar nu-mi era teamă... aveai ceva familiar. Cu o simplă atingere m-ai luat în braţe şi îţi puteam auzi inima. Bătăile ei erau asemeni unui cântec la o chitară ale cărei corzi erau armonizate, cântec pe care doar eu îl puteam auzi, iar el răsuna puternic în urechea mea dreaptă.

Rămăsesem fără cuvinte... Mâinile noastre se căutau ca într-un joc, iar chipul ţi se lumină cu un zâmbet... te-aş fi privit la nesfârşit... Aveai o strălucire aparte, emanai o căldură ce ar fi putut topi chiar şi un iceberg, iar eu... eu mult timp avusesem sufletul îngheţat.

Un sărut a fost de ajuns ca să resimt topirea, niciodată n-am mai trăit ceva atât de intens, ceva care să îmi inunde fiinţa.

Dulce nebunie cu iz amărui, te-am băut împreună ca pe un vin şi am spart stilcla, ca să se ducă ghinionul de la noi pe pustii... Ne-am împletit gândurile în versuri, nu aveam hârtie sau cerneală, dar le-am scrijelit pe pereţi cu cioburi. Nu-mi păsa că bucata colţuroasă m-ar fi tăiat şi că poate aş fi murit apoi cu zilele-n sân... simţeam că plutesc de fericire!

Iubirea e ca un diamant, care capătă formă prin două inimi care se şlefuiesc una pe cealaltă; în montura potrivită (sufletul care ne completează), ea poate deveni lucrul cel mai apropiat de perfecţiune. Piatra fragilă, obişnuită, îşi pierde valoarea treptat... diamantul însă rezistă muşcăturii timpului.

Nu e nevoie de perne pentru a visa, atunci când ochii îţi sunt deschişi.

Poţi fi o umbră în noapte, ceva invizibil, sau poţi alege să laşi lumina să se reverse din tine. Am ales... am ales zâmbetul tău luminos, care a ademenit lumina din sufletul meu să iasă la iveală, ca prin farmec.

Suntem noi, aşa cum privirile ni s-au intersectat în casa speranţei abandonate, când aveam sare pe răni. Suntem noi, la fel cum am spălat geamurile ei, lăsând razele să pătrundă şi să ne vedem mai bine inimile. Suntem noi, cei care am lăsat iubirea să ne încălzească. Tu şi eu.

De vei primi a mea scrisoare, vreau să ştii că mi-e dor de tine şi că te voi aştepta în ziua aceea, în parc. Pentru că te iubesc.

A ta nebună îndrăgostită....

Scorpions - "When You Came Into My Life":

umbra

2010-12-22T10:19:00.001+02:00

Alternosfera - "Shadow" (versiunea în română):

linişte

2010-12-21T03:18:00.009+02:00

Rugăciunile mele şi-au găsit răspunsul...

Ani de-a rândul am resimţit singurătatea în preajma sărbătorilor, o singurătate sufletească... Totul era atât de apăsător, străzile pline de oameni ce se ţineau de mâini şi râdeau, iar eu.... până acum nu ştiam cum arată chipul meu luminat de fericire.

În fiecare an, de Crăciun, am avut o singură mare dorinţă, iar acum e pentru prima dată când simt că s-a îndeplinit. Linişte, după asta tânjea sufletul meu.

Cineva are grijă ca cele mai mari dorinţe să se îndeplinească, nu atunci când vrem noi, ci atunci când suntem pregătiţi pentru a primi. Şi nu sub forma în care poate am insista să fie, ci într-un mod cu totul diferit.

Minunile se întâmplă, sunt rare, dar asta le face atât de speciale. Atunci când ai parte de una, să ai sufletul deschis pentru ea, căci una adevărată nu ţine 3 zile, ci atât cât îi este dat, cât eşti dispus să o ţii în suflet.

Dragostea împărtăşită vindecă. Sufletul meu poartă cicatrici, dar care nu mai dor. Şi cu fiecare zi ce trece, îmi eşti din ce în ce mai aproape.

Ei se ţin de mâini, iar noi... sufletele noastre se îmbrăţişează zâmbind a iubire.

Paolo Nutini - "Loving You":

toate drumurile duc la....

2010-12-05T23:35:00.004+02:00

... iubire, într-un final. Drumuri pe care alegi să mergi sau din contră, mergi prea abătut, cu privirea lăsată în pământ şi te trezeşti dintr-odată pe o alee aparent rătăcită, uitându-te speriat în jur, neştiind unde te afli şi încotro te îndrepţi.

Paşii mei au fost purtaţi într-un astfel de loc, uitasem să îmi ridic privirea, uitasem ce înseamnă să zâmbesc, pierdusem lucruri pe care nu le avusesem, de fapt, niciodată cu adevărat. Şi m-am oprit din drum, uitându-mă înapoi am constatat că trăisem într-o gaură neagră şi că faptul că nimerisem pe acea alee nu era decât spre binele meu. Şi nu doar că drumul sufletului meu era străin... mai nimerise şi într-o furtună. Şi în plină furtună m-a lovit un fulger... poate nu m-ar fi lovit dacă nu ajungeam pe acel drum, dar este cel mai frumos şi puternic lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

Sufletul meu nu se mai simte singur, a fost găsit de sufletul potrivit, cel care mi-a redat zâmbetul, care mi-a alungat tristeţea şi... care îmi arată ce înseamnă reciprocitatea.
Nu aş fi crezut că aşa ceva mi se va întâmpla şi mie... este ceva ce am tot încercat să descriu, dar nu cred că există cuvinte.
A readus cerul senin în universul meu, totul la el este minunat, deosebit, mă simt alta datorită lui.

Tot ceea ce îmi doresc este să nu pierdem ceea ce avem, mă simt menită lui, este tot ceea ce mi-aş fi putut dori. Inima mea, gândurile mele... toate sunt ale lui acum. Şi cândva, paşii noştri vor fi alăturaţi, aşa cum sufletele noastre s-au găsit.

Sunt aşa de fericită încât îmi vine să urlu, să se audă până la el:

TI AMO E TI VOGLIO VICINO A ME!!

Andrea Bocelli - "Sempre, Sempre":

siiiingin' in the rain, just siiiiingin' in the raiiin...

2010-12-04T19:24:00.000+02:00

Gene Kelly - "Singin' In The Rain":

bittersweet

2010-12-03T14:09:00.000+02:00

Apocalyptica - "Bittersweet" (live instrumental):

:D

2010-11-29T17:48:00.007+02:00

Încep săptămâna cu zâmbete... În ultimele zile, cineva a reuşit să îmi alunge tristeţea apăsătoare şi să o înlocuiască cu o stare de linişte. Şi faţa mea e luminoasă când vede chipul lui senin şi zâmbitor...

Daughtry - "Crashed" (acoustic):

all I want, all I need

2010-11-26T13:27:00.000+02:00

Whitesnake - "All I Want All I Need":

Angel

2010-11-25T15:25:00.000+02:00

Icon And The Black Roses - "Angel":

secunda

2010-11-24T04:06:00.000+02:00

secunda

ce ar face ca timpul

să se plece în faţa iubirii

în care inimile se întâlnesc,

în care sufletul tremură,

în care privirile răvăşesc,

în care mâinile se cuprind,

în care sărutul topeşte,

în care mii de fulgere străbat fiinţa.

sec un da

ce ar face ca timpul

să se plece în faţa iubirii,

recunoscându-se învins.

Youssou N'Dour feat. Neneh Cherry - "7 Seconds":

de seară... :)

2010-11-23T18:23:00.000+02:00

Queen - "Innuendo":

!!!!!!!

2010-11-23T09:23:00.008+02:00

L-am iubit atunci... îl iubesc şi acum!! De Bosquito vorbesc.. :D

Bosquito - "Două mâini" & "Tobogan" (acoustic, live):

planets of the universe

2010-11-21T21:50:00.000+02:00

Stevie Nicks - "Planets of the Universe":

cartoane, plastic şi rugină

2010-11-19T23:27:00.006+02:00

Urăsc artificialul. Ştiu că am mai scris despre asta, dar am prea mulţi nervi ca să îi ţin doar pentru mine.

Mă dezgustă persoanele cărora le dăm şanse, ca mai apoi să-şi bată joc tratând aşa-zisul sentiment de iubire ca şi cum ar fi ceva banal, ceva ce e doar ca să fie. Spun "aşa-zis", deoarece pentru ei nici măcar nu există cu adevărat. Pentru ei, orice relaţie e fadă, fac aceleaşi lucruri pe bandă, cu fiecare persoană pe care vor să o impresioneze. Folosesc de fiecare dată acelaşi nume de alint chiar dacă schimbă persoanele, le duc prin aceleaşi locuri, nu contează că acum sunt cu cineva care poate merită ceva diferit. Sunt incapabili să simtă, să trăiască cu adevărat, să iasă din sfera "normalului" plictisitor. Nu au curajul să fie originali. E totul doar faţadă, ca să "ia" ochii.

Oare simt ceva în momentul în care duc fiecare persoană "nouă", prin aceleaşi locuri unde le ducea şi pe celelalte, când o numeşte la fel, când repetă gesturi, fapte, doar ca să spună că sunt cu cineva?
Dar tu, ce simţi când ştii că te-a inclus în acel mare cerc al celor fără chip?

Ei au suflet de carton, o minte de plastic şi o inimă ruginită. Mi-e silă!!

Tracy Chapman - "Almost":

in the arms of rain

2010-11-15T21:40:00.000+02:00

HIM - "In The Arms Of Rain":

save me from myself...

2010-11-14T14:54:00.004+02:00

Vertical Horizon - "Save Me From Myself":

...it's true

2010-11-11T00:43:00.000+02:00

Chris Isaak - "We Let Her Down":

soare cu dinţi

2010-11-09T03:51:00.001+02:00

soarele

mă taie cu razele lui

muşcă din mine cu poftă

mă serveşte la micul dejun

îmi bea lacrimile

şi se îneacă

la prânz

îmi perpeleşte gândurile

gustă şi mai trebuie sare

pe răni

înainte de apus

adună firimiturile

amintirilor

şi îmi spală inima

ca pe o farfurie

bună dimineaţa

poftă bună

noapte bună

poate mâine-mi voi trage draperia cu nori

peste suflet

Maya - "Scrum":

lovitură de teatru

2010-11-08T02:02:00.002+02:00

to love or not to love?

Un destin amar, un scenariu ce se repetă, scris cu lacrimi de sânge, aceeaşi scenă cu alţi actori, dar de fiecare dată talentaţi, aceeaşi sală care aplaudă extaziată... E frumos teatrul, nu?

Uşile se deschid, vedeta intră, cortina se ridică...

Uite-l, ce frumos interpretează, tu eşti de vină că nu ştii să apreciezi adevărata valoare! Nu, alea nu-s minciuni, sunt replici! Ce ştii tu despre artă?!

Luminile sunt perfecte, scena înaltă, decorul este la standardele vedetei.... Priviţi, câtă graţie!

Dar vai, cine e străina care a îndrăznit să-i perturbe momentul? Da, ai dreptate, e o amatoare, a stat în culise şi a tras cu ochiul, ce caută pe scenă?

Daţi-o afară! De ce tace?

Sigur se va împotmoli la prima frază. Uite, cum tremură, ce privire are, se vede că n-a primit niciodată un rol principal.

Ce face?! Înaintează către lumina reflectorului?!

Laura Stoica - "Un actor grăbit":

...........

2010-11-05T14:51:00.003+02:00

Unul dintre poeţii mei preferaţi, o valoare incontestabilă pentru cultura română... De azi de dimineaţă de când am aflat că s-a dus, mi s-a pus o mare tristeţe în suflet, lacrimi în ochi şi un nod în gât. Pentru mine rămâne un geniu al poeziei, indiferent cât de blamat ar fi de unii...

Dumnezeu să-l ierte pe Adrian Păunescu şi să-i odihnească sufletul. Am rămas mai săraci cu un OM, dar ne-a lăsat în urmă o comoară pe care trebuie să avem grijă să o conservăm şi să îi păstrăm vie amintirea.

Emeric Imre - "Nebun de alb" (versuri: Adrian Păunescu):

Atemporal

2010-11-05T10:21:00.002+02:00

JAM - "Atemporal":

Schiţe

2010-10-29T14:23:00.004+03:00

Eşti doar o schiţă în mâinile vieţii, aşa cum sunt şi eu. Simţim mina creionului cum ne trasează chipul, sufletul, cum se imprimă fiecare clipă de fericire, fiecare suferinţă, simţim cum ne frângem de fiecare dată când încercăm să ştergem cu guma părţi din noi... cum rămân găuri în fiinţă ce nu mai pot fi reparate...

Coala albă se înnegreşte treptat, marcată de timp, ne mototolim crezându-ne greşeli ale Artistului....

În final, când în sfârşit ni se defineşte chipul, când sufletul ajunge să capete o formă, când avem pentru prima dată ochi.... privim înlăcrimaţi coala îngălbenită...

Sully Erna - "Sinner's Prayer":

De vorbă cu noaptea

2010-10-23T22:52:00.002+03:00

Ţi-am spus gândurile mele, mi-ai răspuns prin stele căzătoare. Se spune că atunci când vezi o stea căzătoare, să-ţi pui o dorinţă şi dacă vrei asta din tot sufletul, se va împlini.... dar nu se spune şi când.

Cândva am văzut asemenea stele, iar în căderea lor, poate au dus dorinţele mele dincolo, în locul unde au ajuns. Poate trebuie să-mi aştept rândul.

Nu mai am cuvinte, sufletul mi-a rămas mut. Poate îmi vei auzi gândurile şi îmi vei prinde bătăile inimii şi le vei purta în pletele vântului, acolo departe, unde soarele dansează. Şi când va obosi şi-i vor adormi razele în apa cea mai albastră, poate îi vei aşterne dorul pe pernă.

Eşti singura care îmi poate vedea ochii crăpaţi de nesomn, de nelinişti...

Încă o răscruce de gânduri, încă o intersecţie de unde nu ştiu încotro să merg. Poate ar fi bine să mă opresc şi să mă aşez pe o piatră. Am obosit.

Kenny Wayne Shepherd Band - "Blue On Black":

.....

2010-10-17T23:15:00.003+03:00

Sunt doar un suflet...
Plâng. Şi lacrimile-mi sunt amare....

Alternosfera - "Nu e nimeni vinovat":

clipe

2010-09-23T00:32:00.003+03:00

Sunt clipe în care îţi auzi singur respiraţia şi bătăile inimii. Clipe în care gândurile stau prăbuşite ca un covor de frunze, vrând a încălzi inima. Clipe de singurătate ce uneori par interminabile şi prea multe... şi dese...

Nancy Sinatra and Lee Hazlewood - "Some Velvet Morning":

:)

2010-09-15T03:38:00.004+03:00

Am primit de la Black Angel acest premiu:

Blogul meu se simte flatat! :))

Pentru că am găsit mai demult prin blogosferă o leapşă muzicală care mi-a atras atenţia, am rezolvat-o acum (din plictiseală) :

1. Eşti femeie sau bărbat?

Neil Diamond - "Girl, You'll Be A Woman Soon":

2. Descrie-te!
I wish I was special
But ... I'm a weirdo

Radiohead - "Creep":

3. Cum te simţi?
Deepcentral - "In Love":

4. Descrie locul unde trăieşti în prezent.
Avantasia - "Lost In Space":

5. Dacă ai putea pleca undeva, unde ai pleca?
"Will you run with me?
I'll stay with you
The walls will fall before we do
Take my hand now
We'll run forever
I can feel the storm inside you
I'll stay with you.."

Goo Goo Dolls - "Stay With You":

6. Modalitatea favorită de a călători:
Modern Talking - "Geronimo s Cadillac":

7. Tu şi prietenul tău cel mai bun/prietena ta cea mai bună sunteţi:
Gnarls Barkley - "Crazy":

8. Perioada favorită a zilei:
"Living after midnight, rockin' to the dawn.."

Judas Priest - "Livin' After Midnight":

9. Dacă viaţa ta ar fi un show TV cum s-ar numi?
Cristopher Lennertz - "To The Crossroads":

10. Ce înseamnă viaţa pentru tine?
"Time doesn't stop for anyone
It doesn't matter what you've done
I want to lose myself in you
Are you afraid of dying too?

Grains of sand is all we are
Crawling on our manic star
One tiny person
In one shiny car
Calling from our manic star

Let's love like there is no tomorrow
Shelter each other from the pain and sorrow"

Conjure One - "Manic Star":

11. Relaţia ta:
"I've been hypnotised.."

Simple Minds - "Hypnotised":

12. Frica ta:
"I'm not afraid to say "I love you"
Any more than I used to be, babe"

HIM - "Scared To Death":

13. Care e cel mai bun sfat pe care-l dai?
Morcheeba - "Enjoy The Ride":

14. Gândul zilei:
Wajid, Salman Khan - "Bang Bang Zamana":
Bang, bang, bang, boom, boom, boom

15. Motto:
Ozzy Osbourne - "Life Won't Wait":

Zborul

2010-09-12T22:57:00.003+03:00

A zburat, dar niciodată îndeajuns de sus. Penele sale albe, veşmântul pur, l-au făcut să sară în ochii prădătorilor. Şi totuşi, aripile frânte s-au vindecat, deşi nu mai au forma iniţială... De multe ori penele i-au fost smulse de dorinţa proprie de a-şi depăşi destinul. În zbaterile sale, a fost lovit de stânci. Vrea să plutească, să se joace printre nori, să îmbrăţişeze aerul zburdalnic într-un dans al sufletelor, să îşi ia avânt şi să urce, cu riscul de a ajunge mai apoi zdrobit de asfalt.

Aerul parfumat de toamnă se poate transforma oricând într-o tornadă, prinzându-te în tumultul ei. Închide ochii şi lasă-te purtat de vânt.

Zboară, suflete, zboară... cu ochii închişi.

Cavo feat. Shannon Nicole - "Come Undone" (Duran Duran Cover):

3:21 a.m.

2010-09-06T03:21:00.001+03:00

Nimeni nu-mi cunoaşte secretul. Mă priveam în cioburile oglinzii şi încercam să îmi văd sufletul fără cicatrici, voiam să mă simt frumoasă. Oare cum mă văd ochii tăi?

Oftez. Închid ochii şi te visez. Mă predau cerului.

Tarja Turunen - "Immortal":

Să ne imaginăm.. domniţa şi cavalerul

2010-09-04T03:36:00.007+03:00

Ar fi trebuit să înceapă cu "a fost odată", dar.... nu toate poveştile aparţin trecutului, unele se conturează chiar în aceste clipe.

Să ne imaginăm că undeva, într-un loc îndepărtat, locuieşte o domniţă. In ziua când s-a născut, încă se vedeau prin zăpadă urmele trecătorilor.
Ursitoarele, invidioase pe frumuseţea ei, i-au prezis mari necazuri; de mică a cunoscut suferinţa, dar ochii ei de smarald au privit mereu în sus.

Zilnic, paşii i se indreptau către ruinele unde inimile zac sfărâmate şi, aşezându-se pe marginea Fântânii Viselor, presăra petale de trandafiri în apă.
Nimeni nu-i cunoştea secretul, îşi ducea singură povara gândurilor.

Într-o noapte, pe când stelele îşi zâmbeau una alteia, a visat un tânăr pe care nu-l mai văzuse înainte. Era înalt, îmbrăcat cu o mantie roşie, iar părul său şaten deschis era zburlit de vântul ce răscolea frunzele toamnei.

În acea seară, un cavaler ce hoinărea singuratic, s-a oprit şi el la fântână, pentru a-şi potoli setea. Era cel din visul fetei. Locuise mulţi ani în partea cealaltă a ţinutului, într-un castel părăsit, tânjind după o rază de iubire. Privea mereu către zări pe care nu le putea cuprinde, sufletul său mare fusese captiv în turnul unde se retrăsese de fiecare dată când primise lovituri nemeritate. Dar acum ceva l-a îndemnat să iasă şi să mai exploreze o dată lumea.

Fântâna aceea era fermecată, dar el nu a ştiut şi a băut din ea, căzând într-un somn adânc. Dimineaţa, razele soarelui îi băteau în gene, iar corzile unei harpe îl treziră. Locul de unde se auzea părea aproape, dar... descoperi că avea mult de mers până ce trece de pădurea întunecoasă şi totuşi se încumetă. Părea vrăjit de acea muzică.

Domniţa noastră obişnuia să cânte la harpă, era alinarea ei, curioşii se ascundeau pe după garduri sau ferestre pentru a o vedea, fiind încântaţi de sunetele delicate. După câteva ore de mers, paşii lui se apropiau de zidurile ce o adăposteau pe frumoasa fată.

În curând privirile li se vor întâlni. Oare destinul le-a rezervat o mare şi neaşteptată surpriză frumoasă?

Poveştile au un final. Dar aceasta este mai mult decât o poveste, "poate fi un nou început sau doar sfârşitul unui lucru neînceput vreodată..."

[PS: Nu este vorba despre mine aici...]

Blackmore's Night - "Under A Violet Moon":

o gură maaare de aer

2010-08-26T00:46:00.004+03:00

Frumoşii noştri munţi merită mai multă atenţie. De fapt, toate zonele de relief. Câţi bani s-ar obţine din turism dacă drumurile nu ar fi dezastruase? Dacă locurile ar fi amenajate corespunzător, dacă oamenii ar fi civilizaţi şi ar avea grijă să preţuiască ce au? În loc să se investească în ceva ce ar dura şi ar fi şi frumos, politicienii noştri preferă să taie frunză la câini. Dar nu mai are rost să-mi manifest înca o dată dezgustul pentru felul cum e administrată ţara asta.

Un sfat pentru cei care se hotărăsc să meargă cu maşinile la Babele şi Padina: nu vă încumetaţi decât dacă aveţi maşini de teren. Peisajul este superb, însă drumurile strică tot. Mai bine luaţi telecabinele. Noi ne-am cam nenorocit maşinile.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

cariera de calcar...

pe drumul dinspre zona Piatra Arsă către Babele... pe undeva pe aici maşinile rămân blocate, nu mai pot continua, sunt nişte "cratere" peste care nu pot trece decât cele 4x4 sau ATV-urile.. de aici am continuat pe jos...

I-am intors spatele Sfinxului... e nesimţit, se uită după Babe..

spre crucea Caraiman...

Jepii Mari...

Crucea Caraiman...

Cheile Tătarului...

zona Padina...

nu e a mea! dar e frumoasă...

Mănăstirea Peştera Ialomicioara..

Lacul Bolboci...

...şi multă bucurie, momente plăcute petrecute în familie, vreme perfectă, apă cât se poate de limpede, aer nepoluat... a fost totul minunat, exceptând drumurile proaste..

Apocalyptica - "Sacra":

it's ok, I got lost on the way...

2010-08-10T03:30:00.006+03:00

Ştii tu, suflete, câte mai avem de îndurat? Câte zâmbete mai avem de oferit, câtă cretă va mâzgăli asfaltul înainte de a fi aruncată de-a lungul altor pătrate, mult mai mari?

Cândva priveam şotronul şi ni se părea simplu. Acum, suntem conştienţi că nu vom avea cretă la nesfârşit. Desenul devine tot mai mare, ploile vin şi spală asfaltul, dar noi.... uneori desenăm inimioare. Şi fără să ne dăm seama, ajungem să aruncăm creta şi apoi să ni se releve şi pătrăţelele. Uite, acum ne-am rătăcit şi totuşi ne este bine. Dintre atâtea străzi, paşii ne-au fost purtaţi în acest loc. Putem desena şi aici un şotron. Mâine poate că au anunţat furtuni, dar cui îi mai pasă? Azi râdem şi ne lăsăm pletele libere în vânt. Şi folosim creta.

Suflete, am mâinile crăpate... simţi?

Reamonn - "Supergirl" (live):

leapşă

2010-08-04T17:48:00.014+03:00

Molie m-a pus la treabă cu leapşa următoare:

- Ce îmi rupe sufletul?
Sufletul mi se rupe când încerc să alung ceva ce face parte din el.
Mi se frânge când văd copii neajutoraţi, oameni nevinovaţi care suferă, animale bătute sau tratate prost.
Sufletul meu s-a rupt de multe ori, însă asta nu l-a făcut mai neîncăpător, ci mai selectiv.

- Ce mă face să merg mai departe?
Ambiţia, faptul că sunt perfecţionistă, când mă apuc de un lucru, fac tot posibilul să iasă bine şi nu mă las până nu sunt mulţumită.
Rugăciunile mă fac să merg mai departe, îmi dau linişte sufletească.
Muzica mea preferată mă face să nu mă opresc, pentru că regăsesc în ea forţă.
Familia şi prietenii, şi ei îmi oferă putere atunci când mă simt prea mică şi neputincioasă.
Şi gândul că, într-o zi fooaaarte îndepărtată, voi fi iubită aşa cum îmi doresc şi voi avea un copil care să fie mândru de mine.

- Ce mă apasă?
Mă apasă gândurile, tristeţea, de multe ori lucruri mărunte mă afundă. Urme ale unei depresii vechi. Alternez, acum mi-e bine, în clipa următoare e posibil să nu mai fie totul ok. Dar încerc să transform totul în ceva constructiv şi să ies din stările acelea.
Mă apasă şi situaţia proastă din ţara asta, toată lumea e concediată, eu nu-mi găsesc de lucru… mă străduiesc să fac o figură bună cu facultatea, deşi…

- Ce nu vreau să pierd?
Nu vreau să pierd momentele frumoase care poate vor veni.
Vreau să păstrez pe cineva anume, deşi nu ştiu dacă voi putea.

Ce cred că o să se termine?
Hmmm… desenul pe care l-am început de curând.
(Ca fapt divers, am reuşit să termin de citit “Vrăjitoarea din Portobello” – ziceam de ea la o postare mai veche şi simţeam că rămăsese nefinalizată.)

Iron Maiden - "Fear Of The Dark" (live):

petale... una câte una

2010-07-25T10:16:00.004+03:00

"Zâmbet, lacrimă, fericire, tristeţe, mă iubeşte, nu mă iubeşte" - şi când se termină petalele pe care le rup din floarea visului, eu rămân cu palma goală... aşteptând să mă iei tu de mână şi să-mi ştergi lacrimile... să-mi treci mâna prin păr şi să-ţi pot vedea ochii. Să-mi spui că florile mint şi petalele se usucă mult prea repede ca să ştie că iubirea nu îşi trage seva din pământ, ci din două inimi.

Aşa mă simt: ca şi cum fericirea s-a rătăcit undeva, departe de mine. Tu unde o cauţi? Eu sunt aici şi încă mai rup petale...

Whitesnake - "Only My Soul":

Ce-i asta ?

2010-07-22T19:48:00.004+03:00

de ce-uri şi puncte de suspensie

2010-07-16T23:58:00.005+03:00

Aceeaşi răscruce de gânduri, alt decor, zile cu aer curat de munte, aceeaşi privire pierdută spre...

De ce nu m-am născut din piatră? Inima mi-ar fi fost grea, dar din rocă; poate că, bătând, s-ar fi sfărâmat, dar ar fi putut fi răspândită de vânt undeva în zare şi s-ar fi confundat cu praful de stele... ştii, pe acolo pe unde a trecut o stea căzătoare... Dar nu...a trebuit în schimb să fie sfărâmată încet şi sigur de sufletele prea tari în care nu încăpuse.

De ce nu mi-a fost corpul apă? Să pot lua forma pe care mi-aş fi dorit-o, să poţi să mă bei, să fiu picăturile ce-ţi mângâie chipul... Viaţa m-a scufundat mereu în propriile lacrimi, din prea mult suflet neînţeles şi neiubit.

De ce vântul nu mă ia pe sus? Să simt şi eu magia aerului, să vrei să mă iei de mână şi să ajungem acolo unde numai orizontul ştie că e infinit... Să simt că respir iubire...

De ce a trebuit să fiu foc, să ard mereu prea puternic? Să mă consum sub propria lumină şi căldură, să simt sufletele astea de gheaţă ce refuzau atingerea caldă?

Răspunsurile au fost mereu nişte puncte de suspensie...

Vaya Con Dios - "Still A Man":

căzut din nori...

2010-07-10T12:43:00.008+03:00

Am ascultat melodia aceasta mai devreme la radio City Fm ... şi mi-a plăcut la nebunie.

Publika - "Căzut din nori" :

02:55

2010-07-08T02:55:00.007+03:00

Şi uite-aşa se pierd trecătorii pe drumuri, noaptea le absoarbe parfumurile...

Poate chiar acum, cineva se plimbă pe aleile parcului, printre petalele trandafirilor ofiliţi, privind o stea şi aşezându-se pe o bancă, speră ca într-o seară, să fii acolo, pe locul de alături.

Sau poate chiar acum, cineva adoarme cu gândul la tine. Şi visându-te, îşi doreşte să se trezească odată în braţele tale.

Poate cineva te vede printre rânduri, printre gânduri, te aleargă cu privirea, îţi mângâie chipul cu genele sale, deşi e la mulţi kilometri distanţă de tine...

Ce te-ai face dacă vei auzi nişte bătăi ale unei inimi şi vei constata că numai tu le poţi distinge melodia?

Şi ce te-ai face dacă focul pe care îl vei vedea, te va face să-ţi doreşti să fii acel aer care să-i menţină arderea?

HIM - "For you" (Acoustic piano cover by raipevek4):

Povestea prăpastiei

2010-06-22T22:00:00.002+03:00

S-a născut dintr-o lacrimă. O lacrimă amară, suflet vărsat în toată esenţa lui din prea multă tristeţe. Pământul viu cerea apă, era crăpat, plin de riduri ale suferinţei. Lacrima aceea a fost cheia ce a descătuşat potopul, pământul ars a fost în scurt timp înecat, apa dădea peste.

Noroi. Mult. Prea mult. Alunecări de teren, bucăţi de suflet frământat, bătăi de inimă fugite la vale.

Suferinţa rupe, macină, creează, transformă, pe când bucuria dă strălucire şi formă.

Şi apele s-au retras, încet, încet, dar sufletul fusese deja frânt. Se crease Prăpastia.

Prăpastia şi Piscurile vor fi mereu alăturate... stânca le ţine unite. Şi cerul.

În prăpastia sufletului curat vor creşte mereu flori rare, dar şi pe creste, pentru că fiecare este un abis, un paroxism.

Câteodată, prin acele hăuri, se mai văd umbre ţinându-se de mâini, nebuni ce se aventurează pe serpentinele necunoscutului; unul în sufletul celuilalt.

Un pas, doi, trei... pe muchia inimii.

Roza vânturilor - "Numai noi":